Lucrurile nu decurg așa cum m-aș fi așteptat și sunt îndrăgostită de soțul surorii mele. Când sora mea s-a căsătorit cu Marcel am fost foarte fericită pentru ea. Dar nu și pentru mine. De când l-am văzut prima oară, am știut că între noi va fi o legătură specială.
De la început m-am simțit atrasă de el și simțeam că și el are „ceva” pentru mine. Este însă un om prea integru ca să fi făcut vreun gest nelalocul lui și atunci nici eu nu am îndrăznit să-mi arăt sentimentele față de el. Multă vreme am refuzat acest gând, dar până la urmă am acceptat. Sunt îndrăgostită de soțul surorii mele.
Nu-mi imaginez viața fără el
La început am crezut că relația lor nu va dura, că va fi o poveste trecătoare și că îl vom uita. Amândouă. Dar relația lor a continuat și a devenit tot mai serioasă. Alina, sora mea, venea tot mai des cu Marcel acasă, iar eu m-am obișnuit atât de tare cu el, încât nu-mi mai imaginam familia noastră fără el.
Nici serile de sâmbătă, când ieșim toți trei împreună. Nici duminicile în care să nu fim toți la masă, cu părinții noștri.
Interesant este că eu și Marcel avem aceleași preferințe, în timp ce Alina preferă altceva. Fie că e vorba de filme sau muzică, fie de mâncare și îmbrăcăminte. Ea se distrează mereu când vede relația dintre noi și spune în glumă că ar fi trebuit să mă cunoască pe mine mai întâi, că noi ne potrivim mai bine. Ce nu știe ea este că și eu cred același lucru. Dar la modul serios, spre deosebire de ea, care spune asta doar în glumă.
Sunt îndrăgostită de soțul surorii mele. Nunta lor, un vis urât pentru mine
Nunta lor a fost un vis. Pentru mine, unul urât, pentru Alina, unul frumos devenit realitate. Nu știu cum a fost pentru Marcel și sper să nu aflu vreodată. Ar fi prea mare durerea să știu că s-a căsătorit cu ea doar dintr-o obligație sau doar pentru a nu-i răni sentimentele.
Aș vrea să cred că sentimentele lui pentru mine au venit mai târziu, după ce s-au căsătorit. Până la urmă, e sora mea, e cea mai bună prietenă a mea, cea cu care am împărtășit totul, de când a venit pe lume. Orice durere a ei aș simți-o și eu.
Cu toate acestea, nu-mi pot controla emoțiile și nici tremurul din glas când vorbesc cu el. Și mă simt, astfel, prinsă într-o capcană a propriilor sentimente, o situație parcă fără ieșire, fără rezolvare.
Acum, această emoție a atins cote maxime, deși conflictul meu interior mă bulversează complet. Nu pot trăi cu el, dar nu pot nici fără el. Partea proastă – ca să zic așa – e că de câteva luni mi-am dat seama că și el simte la fel. Cel puțin de câteva luni mi-o arată.
Sunt îndrăgostită de soțul surorii mele. Nu ne mai putem privi în ochi
Totul a început la un an de la nuntă. Alina a fost nevoită să plece într-o delegație, ea fiind contabil la o companie ce are puncte de lucru în mai multe orașe. Știam că e plecată, dar mi-am făcut curaj și l-am chemat la masă. La mine. Nu mă gândeam că se va întâmpla vreodată ceva între noi. Totuși, trebuie să recunosc că mi-am dorit asta mereu. Și s-a întâmplat. Și a fost magic. Am constatat că și el e atras de mine și, chiar dacă nu a recunoscut, a fost suficient să ne uităm ochi în ochi să înțelegem că amândoi „vorbim aceeași limbă”.
Problema este că acum nu ne mai putem privi în ochi. Cel puțin nu în fața celorlalți. Acum, tot ce facem este să ne evităm când sunt ceilalți de față și să ne întâlnim pe ascuns de câte ori putem. Iar eu nu știu ce să fac mai departe.
Sunt îndrăgostită de soțul surorii mele
Sunt deja câteva luni de atunci, iar eu nu știu ce să fac mai departe, cum să gestionez toată situația. Pe de o parte, mă bucur din tot sufletul meu de aceste întâlniri, chiar și așa, pe fugă. Pe de altă parte, sentimentul că o trădez pe sora mea mă sufocă. Nu-mi pot controla sentimentele și chiar dacă am început să evit duminicile în familie, tot mai sunt situații în care trebuie să ne întâlnim toți. Iar sfletul meu e prăjit la foc mic. Recunosc, sunt îndrăgostită de soțul surorii mele. Nu e bine, dar nu-mi pot controla sentimentele.
