Accept, în sfârșit, că sunt o fraieră. Deși toată viața am încercat să-mi depășesc limitele și să evoluez, de data asta chiar am dat-o-n bară rău de tot. Am rămas însărcinată cu un coleg de muncă după o aventură de-o noapte. Acum, el nu mai vrea nici să mă vadă. E căsătorit și are un copil.
Nu mă pot aștepta ca el să-și părăsească familia după o aventură. Și nici nu cred că-mi doresc asta. Ce fel de relație aș putea avea cu un astfel de bărbat? Dar cred că mi-aș fi dorit măcar să îl simt pe aproape, să îmi spună că dacă am nevoie de un umăr pe care să plâng, e acolo pentru mine. Nu mă așteptam să-mi spună că s-ar bucura să păstrez copilul, dar măcar să mă întrebe cum poate să mă ajute. Nu știu, ceva, orice.
Adică, mă gândesc că până la urmă nu am fost singură în toată povestea asta, nu am făcut nimic special ca să-l cuceresc. A fost o chestie acceptată de amândoi, poate eu mai mult încurajată de alcool, dar îmi asum asta. Nu încerc să caut nicio scuză.
Am rămas însărcinată cu un coleg de muncă după o aventură de-o noapte
Totul s-a întâmplat când am organizat un team-building la firmă. Patronul e un om deosebit, iar printre multele beneficii pe care ni le oferă cu diferite ocazii, acesta este unul anual la care ține foarte mult. Am fost cazați toți la o cabană la munte, unde am avut diferite activități menite să închege mai bine legăturile dintre noi. Și le-a închegat. Chiar foarte bine, aș putea spune.
Seara s-a lăsat cu o petrecere de pomină, stropită cu alcool din belșug. Nu cred că a fost cineva care să nu se amețească, iar eu am fost printre primii care au simțit efectul. Așa că m-am gândit că e mai bine să merg în cameră, pentru a nu mă face de râs în fața colegilor. Deja simțeam că se învârte totul cu mine. Mihai s-a oferit să mă conducă, a intrat cu mine în cameră și nu a mai ieșit până dimineață. Noroc că a doua zi toți erau mahmuri, iar când s-au trezit nu a realizat nimeni că el nu a dormit în patul lui.
Nu știu dacă să păstrez copilul sau să fac avort
Acum, partea și mai dificilă e că soția lui îmi e prietenă bună. Nu i-am spus încă de sarcină, dar când îi voi spune va vrea să-i dau detalii. Și dacă nu i le dau eu, le va cere de la Mihai. Iar el nu vrea să vorbim, măcar să ne punem de acord cu o poveste care să nu o rănească.
Dar dincolo de a încerca mea de a-i menaja lui căsnicia, am și eu o problemă. Acum mă întreb dacă să păstrez copilul sau nu. La urma urmei, copilul ăsta nu are nicio vină. El are dreptul la viața, iar eu nu sunt în măsură să i-l iau. Dar, pe de altă parte, condițiile în care vine pe lume nu îi vor face cinste niciodată. Nici lui, nici mie.
Acum, întrebarea mea este, ce fac mai departe? Încă o săptămână sau două, maxim, și zarurile sunt aruncate. Nu mai pot lua nicio altă decizie în afară de aceea de a da naștere unui copil al cărui tată nu vrea să audă nici de mine și nici de el. Mă gândesc că dacă va semăna cu el, Cristina, soția lui Mihai, va începe să bănuiască ceva. Cum o să-i explic?
Chiar nu știu ce ar trebui să fac. Adică, după ce că am rămas însărcinată un coleg de muncă după o aventură de-o noapte, parcă și mai grav e că nu am nici măcar cu cine să mă consult.
