Se zice că planul de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cel din târg. Cam așa a fost și cu căsnicia mea. Acum sunt căsătorită, dar m-am îndrăgostit de alt bărbat. Și, înainte să mă criticați, trebuie să spun toată povestea.
Ne-am cunoscut în facultate
Noi doi ne-am iubit foarte mult. Când l-am cunoscut pe Sebastian stăteam la o prietenă. Eram fără job, la facultate mi-am înghețat anul pentru că nu mai aveam bani să-mi plătesc taxa. Neavând job, nu mai aveam nici bani. Ai mei nu mai sunt de mult, eu am crescut într-un centru de plasament. Dar de la 18 ani am fost pe cont propriu.
Mi-am dorit foarte mult să fac școală și să îmi depășesc condiția. Și am reușit în cele din urmă, dar nu fără peripeții.
Sebastian a apărut în viața mea într-un moment în care nu credeam că poate fi mai greu în viață. A fost pur și simplu bula de oxigen de care aveam nevoie. Prietena mea mă susținea cu tot ce putea. Am mâncat la ea, am dormit la ea, iar de la ea am plecat mireasă, după un an. A fost ca o mamă pe care nu am avut-o niciodată. Deși ar trebui să zic ca o soră mai mare, pentru că e doar cu șase ani mai mare ca mine. Ea însă era deja realizată. La 28 de ani era căsătorită, divorțată, avea un băiețel pe care-l creștea singură și nu se plângea niciodată. O ajuta mama ei cu tot ce putea. M-ar fi adoptat și pe mine, spunea ea deseori râzând.
Sunt căsătorită, dar m-am îndrăgostit de un alt bărbat
Așa că la un an după ce am fost „al doilea copil” al prieteni mele, m-am căsătorit cu Sebastian. Eram extrem de fericită. La un an după căsătorie venea pe lume fiica mea, Luisa. M-a făcut cea mai fericită persoană din lume. Eu și Sebastian aveam de gând să-i oferim tot ce nu am avut noi. El provine tot din sistem, ca și mine.
Numai că au trecut anii. Ne-am găsit amândoi joburi bune, bine plătite. El lucrează în sistemul de protecție al copiilor, iar eu mi-am continuat studiile în cele din urmă. Acum sunt tehnician dentar și lucrez independentă.
Numai că viața ne-a luat pe sus pe amândoi. Am ajuns la un moment dat să nu ne mai recunoaștem. Ne-am schimbat foarte mult. El a început săm facă reproșuri că îmi petrec la muncă tot timpul meu. Că el stă mai mult cu fetița. Totuși, eu aduceam mai mulți bani în casă. Am adus suficienți ca să ne luăm apartamentul nostru. Și petreceam și cu fiica mea suficient timp ca să construim o relație grozavă.
Apoi el a început să mă ignore. Pur și simplu nu-i păsa de mine. Avea viața lui la care eu nu mai aveam acces. Iar picătura care a umplut paharul a fost când m-am îmbolnăvit și nici măcar nu s-a interesat de mine.
Eram la analize la o clinică oncologică din București, după ce călătorisem toată noaptea cu trenul. Nu știam unde voi sta seara, dacă nu voi reuși să termin toate analizele și să prind trenul seara, înapoi spre casă. Nici măcar nu m-a sunat o dată să întrebe ce fac, cum mă simt. A fost oribil pentru mine. Prietena mea m-a sunat constant și s-a interesat cum sunt. Însă soțul meu nu.
Nu mai era bărbatul cu care m-am căsătorit
Apoi, când a murit mama prietenei mele, de care eram deja foarte atașată, am fost afectată. Soțul meu în schimb m-a certat, că „plâng la mormânt străin”. Asta a fost expresia pe care a folosit-o. Îmi reproșa că m-am atașat de acea femeie care era o străină pentru mine și că mai bine aș sta cu copilul meu în loc să merg la înmormântare.
A fost un moment în care m-am întrebat cine e bărbatul cu care m-am căsătorit și cu care îmi petreceam viața deja de mai mulți ani. Am avut un flash, am înțeles atunci că eu nu voi îmbătrâni alături de acest bărbat. Am simțit acut prăpastia care se deshisese între noi. Pe de altă parte, puteam suporta orice critici, dar nu legate de abilitățile mele de mamă. Pentru că fiica mea a fost prima prioritate în viața mea, indiferent ce ar spune el. Iar relația cu fiica mea este absolut specială.
Din acel moment totul s-a schimbat în viața mea. M-am simțit cumva eliberată de el. Nu m-am mai simțit obligată în niciun fel nici să-i fiu soție, nici parteneră. El nu mai era omul căruia i-am jurat că vom fi împreună pentru tot restul vieții.
De aici și până la momentul în care a apărut altcineva în viața mea nu a mai fost decât un pas. La câteva luni distanță l-am cunoscut pe Radu. E un medic stomatolg cu care a început să lucrez. De la o colaborare foarte eficientă am ajuns la chestii mult mai personale. Iar acum sunt îndrăgostită. Știu, sunt căsătorită, dar m-am îndrăgostit de un alt bărbat. Și îmi asum această relație. Sunt gata să divorțez.
