Soțul meu nu mai doarme cu mine. Este o frază pe care nu credeam că o voi rosti vreodată, dar iată-mă acum, în miezul nopții, într-un pat care mi se pare din ce în ce mai mare și mai rece. Mie mi se pare un gest nepotrivit în cuplu, dar el zice că se simte mai bine așa. E greu să înțeleg cum am ajuns aici.
De câteva luni dormim separat
Totul a început acum câteva luni, când Andrei mi-a spus pentru prima oară că nu reușește să doarmă bine. M-am gândit că poate e stresat de la serviciu, așa că am încercat să-l susțin, să-l încurajez să vorbească despre ce îl apasă. În primele nopți când s-a mutat pe canapea, am crezut că este doar temporar. “E doar până îmi trece perioada asta agitată,” mi-a spus el.
Însă, zilele s-au transformat în săptămâni și săptămânile în luni. Într-o noapte, după o discuție destul de tensionată, mi-a spus că s-ar simți mai bine dacă ar avea propriul lui spațiu. Am încercat să-i explic că un cuplu trebuie să împartă totul, inclusiv patul. „Este un simbol al apropierii și intimității noastre,” i-am zis. El m-a privit cu ochii lui obosiți și mi-a răspuns calm, dar ferm: „Eu mă simt mai bine așa.”
M-am întrebat de multe ori dacă este ceva ce am făcut eu, dacă am greșit cu ceva. Am rememorat fiecare conversație, fiecare mică ceartă, fiecare tăcere prelungită dintre noi. Am ajuns să mă simt vinovată, chiar dacă el continuă să-mi spună că nu este vina mea, că e doar despre nevoile lui de spațiu și odihnă.
Aș vrea să știu ce se întâmplă cu el
Îmi amintesc serile noastre din trecut, când adormeam ținându-ne de mâini, când chicoteam pe sub plapumă la glume numai de noi știute. Mă întreb dacă și el le simte la fel. Aș vrea să știu ce se întâmplă cu adevărat în mintea și inima lui.
Într-o seară, mi-am luat inima în dinți și am decis să am o discuție serioasă cu Andrei. Mi-am spus că trebuie să înțeleg mai bine ce se întâmplă. Ne-am așezat la masă, amândoi evitând să ne uităm unul în ochii celuilalt pentru câteva momente.
„Andrei, te rog, spune-mi ce se întâmplă. Chiar nu te mai simți bine alături de mine?”
A oftat adânc și și-a trecut mâinile prin păr, un gest pe care îl face doar atunci când e foarte tulburat. „Nu e despre tine, iubire. E despre mine. Am nevoie de un spațiu în care să mă pot relaxa complet. Te iubesc la fel de mult, dar simt că noaptea e singurul moment în care pot să mă eliberez de toate presiunile.”
L-am ascultat cu atenție, încercând să las deoparte sentimentul de respingere care mă copleșea. Poate că avea dreptate, poate că era doar o perioadă dificilă prin care trebuia să trecem. Dar îmi era greu să accept că, pentru el, distanța asta fizică era soluția.
Citește și Soțul meu se enervează din orice. Nu reușesc să mă mai înțeleg deloc cu el
Am încercat să ne găsim alte momente de apropiere
Am hotărât să încerc să-i respect dorința, să-i ofer spațiul de care avea nevoie. Nu a fost ușor. Fiecare noapte în care adormeam singură mă făcea să mă simt și mai departe de el. Dar, în același timp, am înțeles că uneori iubirea înseamnă să faci compromisuri, să accepți nevoile celuilalt chiar dacă te doare.
Cu timpul, am început să ne găsim alte momente de intimitate. Diminețile au devenit speciale, când ne beam cafeaua împreună și povesteam despre visele noastre. Serile, după ce adormea copilul, ne uitam împreună la filme, strânși pe canapea. Am descoperit că intimitatea nu se măsoară doar în nopțile petrecute împreună, ci și în micile momente de zi cu zi.
Poate că patul nostru va fi din nou împărțit cândva. Sau poate că vom învăța să iubim în moduri noi. Ce știu sigur este că îl iubesc pe Andrei și că suntem capabili să depășim orice obstacol atâta timp cât suntem sinceri unul cu celălalt.
Sotul meu nu mai doarme cu mine, dar asta nu înseamnă că nu mai suntem un cuplu. Ne redescoperim și ne reconstruim în fiecare zi, învățând să ne iubim chiar și în cele mai neașteptate moduri.
Citește și Mi-am înșelat iubitul. El a aflat și ne-am despărțit. Îmi doresc enorm să ne împăcăm
