Numele meu este Gabriela. Am 39 de ani și știu că soțul mă înșală de aproape un an. Știu că nu sunt nici prima femeie înșelată și nici ultima. Mama și sora mea m-au sfătuit mereu să trec peste asta și să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, dacă vreau să-mi salvez căsnicia. Dar eu nu sunt sigură că vreau să salvez o căsnicie în care mă simt abuzată emoțional, așa că mi-am propus să mă răzbun. Sunt dispusă să renunț la orice, dar nu la demnitatea mea.
Nu sunt și nu voi fi niciodată tipul de femeie care stă cu capul plecat în fața unui bărbat. Nu atât timp cât îmi pot achita singură facturile și manichiura. Și pantofii.
Așa că decizia a fost clară și pe loc: să mă răzbun exact în același mod. Nu i-am spus nimic, nu am avut nici urmă de energie pentru o înfruntare pe tema asta. Dar am acționat.
Am vrut doar să mă răzbun
Nu a fost greu să îmi găsesc pe cineva, cu toate că educația pe care am primit-o nu mi-a permis în cei aproape 10 ani de căsnicie să fac așa ceva. Educația și, până la urmă, angajamentul făcut, cuvântul pe care mi l-am dat atunci când ne-am căsătorit, m-au determinat să-i fiu fidelă până la acel moment. Ei bine, toate acestea nu au mai valorat nimic în mintea mea, atunci când am aflat că soțul mă înșală de aproape un an cu colega lui. Tot sistemul meu de valori s-a dat peste cap. Din femeia care își adora soțul, am ajuns scorpia care nu dorea altceva decât să-l facă să plătească.
Am fost uimită să descopăr câte „oferte” erau mereu în jurul meu și pe care nu le-am observat niciodată. A fost relativ ușor să „accept” o ofertă, a unui coleg de serviciu, ca să fie „plata” fix cu aceeași monedă.
El era șeful contabil și venea în biroul nostru, la Personal, ori de câte ori avea nevoie. Sau i se părea că are nevoie, în special după ce i-am apreciat, ca într-o glumă, bustul. Sigur că a fost „cu țintă precisă” și se pare că a funcționat.
A constatat interesul meu, a început să ne ceară tot mai des câte ceva, apoi am ieșit împreună la o cafea și de acolo totul a mers în linie dreaptă. Doar că, după o lună în care ne-am întâlnit, ne-am cam aprins amândoi.
M-am îndrăgostit de amantul meu
Acum sunt îndrăgostită nebunește de el și, din câte văd, și el de mine. El nu e căsătorit și acum vrea să divorțez, ca să putem fi împreună cu adevărat. Eu încă nu știu ce să fac. Pentru mine trebuia să fie doar o răzbunare, după ce am aflat că soțul mă înșală de aproape un an. Dar lucrurile s-au complicat.
În scurt timp, Adrian a aflat de relația mea extraconjugală. Ca și în cazul lui, un prieten comun care ne-a văzut împreună i-a făcut acest „bine” și i-a spus. Mie mi-a spus chiar soția acestui prieten când l-a văzut pe Adrian cu colega lui.
El însă, când a aflat, a preferat să mă confrunte imediat. Evident că s-a lăsat cu ceartă. Dar când i-am spus că știu și eu de relația lui și că și eu m-am săturat de pseudocăsnicia noastră în care amândoi trișăm și că eu prefer să plec, s-a schimbat un pic. Cred că nu era încă pregătit pentru asta. A început să plângă, să-mi spună că știe că a greșit, dar vrea să-l iert, că mă iartă și el. Voia să renunțăm amândoi la relațiile extra și să încercăm să fim din nou o familie fericită, așa cum eram la început.
Acum chiar nu știu ce să fac. Știu doar că soțul mă înșală aproape de un an, iar de câteva luni îl înșel și eu pe el. Nu știu dacă să-i mai acord o șansă lui Adrian, sau să-mi acord mie una. Să-mi acord mie șansa de a mai fi fericită și de a mă simți iubită.
