Pe 21 iunie 2025, românii vor trăi cea mai lungă zi a anului, moment cunoscut sub numele de solstițiul de vară. Această zi marchează începutul verii astronomice și aduce cu sine un eveniment strâns legat de tradițiile populare românești: sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica. În folclorul românesc, această perioadă nu este doar una de importanță astronomică, ci și o ocazie de bucurie, dans și obiceiuri vechi, păstrate cu grijă în multe sate. Solstițiul de vară și Drăgaica se împletesc în povești despre zâne, recolte bogate și iubire, făcând din sfârșitul lunii iunie o perioadă specială pentru comunitățile tradiționale.
Solstițiul de vară 2025 va fi la răsăritul Soarelui
În anul 2025, solstițiul de vară are loc pe 21 iunie, la ora 5:42 dimineața. Aceasta va fi ziua cu cea mai lungă perioadă de lumină naturală, de peste 15 ore, în timp ce noaptea va dura doar aproximativ 8 ore. Soarele va apune în jurul orei 21:04, dar lumina va persista până aproape de ora 21:45. Este momentul în care Soarele atinge cel mai înalt punct pe cer, oferind oamenilor cele mai multe ore de lumină din întregul an.
Crepusculul, perioada de tranziție între apusul soarelui și lăsarea întunericului, atinge și el o durată maximă, oferind o lumină blândă și caldă, ideală pentru activități în aer liber. În cultura populară, acest moment era considerat unul special, în care natura ajunge la un apogeu de energie și fertilitate.
Drăgaica, sărbătoarea Soarelui și a verii
Legată direct de solstițiul de vară, sărbătoarea Drăgaica are rădăcini vechi și este cunoscută în multe regiuni ale țării ca Sărbătoarea Sânzienelor. Ea se petrece în perioada în care înfloresc sânzienele, plante cu flori galbene, care în tradiția populară au proprietăți vindecătoare. Sărbătoarea este dedicată Soarelui, verii, fertilității pământului și iubirii.
În trecut, oamenii credeau că zânele numite Sânziene umblă prin lume în această zi și binecuvântează câmpurile, grânele și animalele. Pentru a le atrage bunăvoința, fetele tinere îmbrăcate în straie tradiționale, împodobite cu flori, dansau și cântau în sate. Se organiza un alai condus de o fată aleasă drept Drăgaica, considerată cea mai frumoasă și veselă dintre toate.
O zi a magiei și a roadelor câmpului
Drăgaica este sărbătorită în special în zonele agricole, unde importanța ciclurilor naturii este simțită cel mai puternic. Aceasta marca începutul perioadei de seceriș, moment în care grânele și fructele de vară începeau să fie culese. Era o zi a bucuriei, dar și a recunoștinței față de natură pentru darurile ei.
Femeile și fetele mergeau devreme, înainte de răsărit, să culeagă plante medicinale. Se credea că acestea capătă puteri sporite în această zi, fiind mai eficiente în leacuri. Menta, mușețelul, sunătoarea, cicoarea și pelinul erau printre cele mai căutate. Oamenii foloseau aceste plante pentru ceaiuri, tincturi și leacuri de tot felul, fiind convinși că binecuvântarea Sânzienelor le face mai puternice.
Posibile legături cu zeița Diana
Unii cercetători susțin că sărbătoarea Drăgaica ar putea avea rădăcini în mitologia romană, fiind inspirată de cultul zeiței Diana, protectoarea naturii, a vânătorii și a fertilității. De-a lungul timpului, numele „Sancta Diana” ar fi evoluat în „sântadiana” și apoi în „sânziană”, devenind parte integrantă a tradiției populare românești.
Asemenea zeiței Diana, Drăgaica este simbolul naturii înfloritoare și al belșugului. În ziua sărbătorii, fetele purtau cele mai frumoase ii și se împodobeau cu cununi de sânziene. În unele sate, alaiul era completat de o fată îmbrăcată în costum bărbătesc, care juca rolul unui tânăr secerător, simbol al muncii câmpului.
Dansul Drăgaicei
Sărbătoarea era prilej de veselie în comunitățile rurale. Fetele dansau prin sat, cântau și se opreau la gospodării pentru a aduce noroc. Dansurile aveau rol ritualic, menit să alunge bolile și să atragă recolte bogate. Pe lângă funcția spirituală, era și o ocazie socială, în care tinerii se cunoșteau, iar legăturile de iubire începeau să prindă contur.
În noaptea de 23 spre 24 iunie, sânzienele se culegeau cu grijă, pentru că se credea că atunci au puteri magice. Dacă florile nu erau înflorite în această perioadă, se considera un semn rău, care prevestea o vară capricioasă, cu boli și recolte slabe.
