Am o relație stabilă de șase ani, însă acum nimic nu mai e ca la început. De trei ani locuim împreună. Amândoi ne-am dorit asta și credeam că ne va închega relația. Dar acum simt că a intervenit prea mult monotonia între noi. Am ajuns să nu mai relaționăm aproape deloc.
Lucrurile între noi s-au schimbat
El spune că așa e firesc și că se aștepta ca relația să nu mai fie la fel de intensă ca la început. Eu însă mă așteptam ca totul să fie și mai și. Adică dintr-o dată ne aveam unul pe altul tot timpul, nu mai trebuia să facem niciun efort pentru a ne vedea. Însă în loc de asta, am ajuns să ne ocolim reciproc.
El lucrează în domeniul IT și petrece mult timp în fața calculatorului. Eu lucrez în domeniul vânzărilor, însă tot în mediul online, așa că tot în fața monitorului îmi petrec cea mai mare parte a zilei. Lucrând amândoi de acasă, apartamentul în care locuim cu chirie a devenit spațiul nostru de muncă, dar și de relaxare.
Simt că a intervenit prea mult monotonia între noi
Psihologul la care am început să fac terapie spune că faptul că muncim acasă este motivul pentru care am început să ne îndepărtăm unul de celălalt. Însă mie nu îmi vine să cred asta. Eu îmi doream foarte mult să locuim împreună, pentru ca relația oastră să nu mai fie pe jumătate în mediul online, iar pe jumătate în trafic, încercând să ajungem unul la altul dintr-un capăt în altul al orașului.
Mai grav este că am început să nu mai avem nici relații intime, deși nu avem niciunul probleme de sănătate. Este doar rutina care a intervenit între noi și faptul că stăm mereu în casă, amândoi.
La începutul relației noastre eram chiar destul de geloasă. Nu îm plăcea dacă voia să iasă cu băieții, chiar dacă era vorba de ieșit la un meci sau la o bere. Pur și simplu mă simțeam trădată. Ei bine, de o veme încoace am ajuns să îmi doresc să plece cu ei și să mă lase un pic liberă. Iar eu sunt mai mereu plecată cu fetele, de câte ori am un pic de timp liber.
Sunt tentată să ies cu altcineva
Nu știu dacă relația asta mai are vreo șansă, sau dacă e doar o fază care va trece. Acum mi-e greu și să dau înapoi, să încerc să ies din relație. Toată lumea știe că ne vom căsători, toți ne spun că suntem un cuplu perfect, că ne potrivim de minune și ne dau toate șansele să formăm o familie. Însă eu am acum mari îndoieli.
Partea proastă este că mai devreme sau mai târziu va apărea cineva între noi, dacă totul va merge așa în continuare. Deși mi-e jenă să o spun, de dragul sincerității am să recunosc că am început să vorbesc mai mult cu unul dintre clienții permanenți ai firmei și chiar m-a invitat în oraș. Mi-e greu să accept în condițiile date, nu voi face asta, însă spre rușinea mea, tentația există.
Nu știu ce ar trebui să fac eu mai departe. Cum să continui această relație în care simt că a intervenit prea mult monotonia între noi. Nu vreau să-l părăsesc, pentru că între noi există sentimente și o prietenie cum rareori poți întâlni. Suntem extrem de deschiși unul cu celălalt. Însă partea care ar fi trebuit să ne facă pulsul să crească, parcă a dispărut. Mă întreb dacă e firesc, dacă e doar o fază care va trece. Sau dacă ar trebui să mergem pe drumuri separate și să ne eliberăm unul pe altul.
