Pe 16 septembrie, Biserica Ortodoxă îl cinsteste pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, un sfânt care a trăit cu credință neclintită și a mărturisit adevărul Evangheliei în vremuri dificile. Viața sa, marcată de rugăciune, smerenie și curaj, rămâne un exemplu de dăruire pentru credincioși, oferind sprijin spiritual în fața încercărilor și bolilor. Astăzi, cei care îl pomenesc pot găsi liniște sufletească și protecție, dar și un ajutor simbolic pentru sănătatea trupească și sufletească.
Viața Sfântului Sofian
Sfântul Cuvios Sofian s-a născut pe 7 octombrie 1912, în localitatea Cuconeștii Vechi, județul Bălți. Încă din tinerețe, a ales calea monahală, intrând în mănăstire la Schitul Rughi din Soroca în 1926. Între 1928 și 1932 a urmat școala de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Dobrua-Soroca, iar în 1937 a fost tuns în monahism. Pe 6 august 1939, a fost hirotonit ierodiacon în catedrala din Bălți.
A absolvit în 1940 Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica și a urmat studiile Academiei de Arte Frumoase din București între 1940 și 1945. Între 1942 și 1946 a urmat și Facultatea de Teologie din București. În 1945 a fost hirotonit ieromonah la Mănăstirea Antim, devenind ulterior unul dintre participanții importanți ai mișcării „Rugul Aprins”, care aduna intelectualitatea creștină și clerul ortodox în perioada 1945-1950.
Activitatea și suferința sa
În 1950 a fost numit stareț la Mănăstirea Antim și, ulterior, la Plumbuita. Sfântul Sofian a pictat mai multe biserici și a activat ca profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. În 1958, din cauza activității sale în cadrul „Rugului Aprins”, a fost condamnat la muncă silnică, fiind eliberat în 1964 prin decret de grațiere. După eliberare, a continuat să slujească la Mănăstirea Antim, devenind cunoscut drept „Duhovnicul Bucureștilor” datorită numărului mare de ucenici și a sfaturilor duhovnicești oferite.
Sfântul Sofian a trecut în neființă pe 14 septembrie 2002 și a fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Canonizarea și cinstirea sa
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 2024, stabilind data prăznuirii pe 16 septembrie. Canonizarea sa a fost făcută publică pe 4 februarie 2024, la Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc. Sfântul Sofian de la Antim este primul sfânt ortodox canonizat care a trăit în secolul XXI.
Rugăciunea către Sfântul Sofian pentru sănătate
Credincioșii care îl pomenesc pe Sfântul Sofian pe 16 septembrie pot rosti următoarea rugăciune pentru sănătate și ferecarea de boli:
„Sfinte Cuvioase Sofiane, care ai iubit neîncetat pe Domnul și ai purtat cu răbdare necazurile vieții, mijlocește pentru mine înaintea Tronului Ceresc. Ajută-mă să fiu sănătos/ă trup și suflet, ferește-mă de boli și de toată suferința, și luminează-mi calea în toate zilele vieții mele. Întărește credința mea și dă-mi curaj să urmez calea Evangheliei, asemenea ție. Amin”.
Credincioșii pot adăuga numele persoanei pentru care se roagă, în cazul unui membru al familiei sau al unui prieten bolnav.
Practici recomandate în ziua prăznuirii
Pe 16 septembrie, se recomandă aprinderea unei lumânări sau candele în biserică sau acasă, citirea unui psalm sau a unui fragment din Evanghelie și, dacă starea de sănătate permite, practicarea unui post sau a unor abstinențe de plăceri pământești. Aceste gesturi contribuie la întărirea credinței și la liniștea sufletească.
Rugăciunea Sfântului Sofian ne reamintește că sănătatea fizică și spirituală este legată de viața curată, credință și smerenie, iar pomenirea sa continuă să aducă speranță și sprijin celor care se roagă cu inimă deschisă.
