Într-o perioadă în care Iluminismul începea să schimbe fața Europei, în inima Bavarei se desfășura una dintre ultimele drame ale epocii vânătorii de vrăjitoare. Anna Maria Schwegelin, născută pe 23 ianuarie 1729 în Lachen, a fost ultima persoană condamnată la moarte pentru vrăjitorie în Germania. Deși sentința a fost pronunțată în 1775, execuția nu a avut loc niciodată, deși pentru mult timp s-a crezut contrariul. A murit în închisoare pe 7 februarie 1781, în Kempten, după ce a petrecut șase ani în detenție. Povestea ei, deși tulburătoare, rămâne un simbol al sfârșitului brutal al epocii superstițiilor și al proceselor de vrăjitorie.
Viața unei femei simple în Bavaria secolului XVIII
Anna Maria Schwegelin, cunoscută și sub numele de Schwägele sau Schwegele, a crescut în localitatea Lachen, o enclavă aflată atunci sub jurisdicția Abației Imperiale Kempten. Trăia din muncile de servitoare în fermele și hanurile din apropierea orașului Memmingen, un oraș liber imperial.
În jurul anului 1751, viața Annei a luat o turnură neașteptată. A întâlnit un vizitiu protestant care i-a promis că o va lua de soție dacă se convertește la religia lui. Femeia, de confesiune catolică, a acceptat și s-a convertit în biserica Sfântul Martin din Memmingen. Bărbatul, însă, nu și-a respectat promisiunea, iar Anna a rămas singură.
Ulterior, o boală la picioare a lăsat-o invalidă. A fost internată mai întâi în leprozarul din Obergünzburg, apoi, în 1770 sau 1771, transferată într-un ospiciu situat la Burg Langenegg, lângă Martinszell, care aparținea de Abația Kempten.
Denunțul și acuzația de vrăjitorie
În 1775, un locuitor a denunțat-o autorităților locale, după ce Anna a susținut, în timpul unor interogatorii, că a fost abuzată de către diavol în momentul schimbării mărturisirii, şi că ar fi silit-o să i se supună şi să-L abjure pe Dumnezeu. Astfel de afirmații, împreună cu alte aluzii și fapte neobișnuite, au fost suficiente pentru ca autoritățile să o acuze de vrăjitorie. A fost închisă în închisoarea numită „Stockhaus”, din Kempten.
Procesul: între religie, lege și superstiție
Procesul a fost desfășurat la „curtea imperială liberă” a principatului Kempten, fiind condus de judecătorul Franz Wilhelm Treuchtlinger. Deși nu a fost torturată, Anna Maria Schwegelin a recunoscut că a făcut un pact cu Diavolul, însă a negat orice implicare în magie neagră.
În baza codului penal Constitutio Criminalis Carolina din 1532 și a altor precedente legale, judecătorul a pronunțat condamnarea la moarte prin decapitare, pentru „comerţul intim dovedit cu Diavolul” (denumit „Teufelsbuhlschaft”). Sentința a fost aprobată de trei consilieri ai instanței și de principele-stareț Honorius Roth von Schreckenstein.
Totuși, execuția nu a avut loc. Probabil la sfatul confesorului său, părintele franciscan Anton Kramer, principele-stareț a decis să amâne execuția și a ordonat reluarea investigațiilor. Acestea au fost întrerupte fără concluzii în iulie 1775, iar Anna a rămas în închisoare până la moartea ei, în 1781.
Un proces în contextul epocii Iluminismului
Condamnarea Annei Schwegelin trebuie privită în contextul tensionat al vremii. În plină epocă a Iluminismului, dezbaterile despre posibila intervenție a forțelor divine sau diabolice în lumea materială erau intense. Între 1774 și 1775, exorcistul Johann Joseph Gaßner atrăgea atenția prin „vindecările miraculoase” pe care le realiza, iar lucrările sale erau larg răspândite, inclusiv în Kempten.
Adevărul istoric, descoperit abia în 1998
Mult timp s-a crezut că execuția a avut loc în 1775. Această idee a persistat în numeroase surse, inclusiv în lucrări enciclopedice publicate recent. Totuși, în 1998, istoricul Wolfgang Petz a descoperit documente într-o colecție privată care dovedesc că Anna Maria Schwegelin nu a fost niciodată executată.
„Ultima vrăjitoare” a Germaniei nu a fost arsă pe rug și nici decapitată, ci a murit în tăcere, într-o celulă rece, după ani de detenție. Petz a documentat întreaga poveste în volumul publicat în 2007.
Moștenirea Annei Maria Schwegelin
În 2002, o fântână memorială dedicată Annei Maria Schwegelin a fost inaugurată, cu sprijinul organizației Kemptener Frauenliste. Deși unele opere de ficțiune, precum romanul lui Uwe Gardein, aleg să o prezinte ca fiind executată, faptele istorice rămân clare: condamnarea nu a fost dusă la îndeplinire.
