Știu că multe femei visează la asta, dar nu e și cazul meu. Nu vreau să mă căsătoresc, dar părinții iubitului meu insistă să facem nuntă. Niciodată nu am visat la rochii de mireasă albe, la biserici pline de flori și la ceremonii fastuoase. Întotdeauna am fost genul de persoană care preferă simplitatea și libertatea. Îmi place să mă simt ușoară, neîncorsetată de convenții sociale și de așteptările altora.
Ne-am cunoscut la un târg de carte
Relația mea cu Alex a început în cel mai firesc mod posibil. Ne-am întâlnit la un târg de carte, discutând despre autori pe care îi admirăm amândoi. Era ceva magic în faptul că ne completam propozițiile unul altuia și râdeam la aceleași glume. În scurt timp, am devenit inseparabili. Fiecare zi petrecută împreună era o aventură, iar fiecare conversație ne apropia tot mai mult.
Problemele au apărut când i-am cunoscut părinții. De la prima vizită, am simțit presiunea lor. Mama lui, o doamnă elegantă și tradiționalistă, a început să vorbească despre cum vedea ea nunta noastră. „O să fie o ceremonie superbă la biserica din sat, cu toți prietenii și familia prezentă”, spunea ea cu ochii sclipind de entuziasm. Tata lui, un bărbat serios și cu un zâmbet cald, aproba din cap, vorbind despre importanța căsătoriei pentru stabilitatea unei familii.
Iubitul meu încearcă să ne împace pe toți
Am încercat să le explic că nu mă văd căsătorită, că nu simt nevoia unei ceremonii oficiale pentru a confirma dragostea noastră. Dar cu fiecare încercare, mă loveam de un zid de neînțelegere și dezamăgire. „Cum adică nu vrei să te căsătorești? E visul oricărei femei!”, mi-a spus mama lui Alex într-o zi, privind la mine ca și cum aș fi spus ceva scandalos.
Între timp, Alex se afla prins la mijloc. El înțelegea punctul meu de vedere și nu își dorea să mă forțeze în vreun fel. Însă, presiunea părinților lui îl făcea să se simtă vinovat. „Poate ar trebui să facem nunta pentru ei, să-i facem fericiți”, mi-a spus într-o seară, după ce am avut o discuție aprinsă cu mama lui. „Nu vreau să te pun în această situație, dar nu știu cum să-i fac să înțeleagă.”
Mă uitam la el și vedeam confuzia și durerea din ochii lui. Știam că îl iubesc și că nu vreau să-i provoc suferință. Dar, în același timp, nu voiam să renunț la convingerile mele doar pentru a mulțumi pe altcineva.
Citește și Soțul meu nu mai doarme cu mine. Mie mi se pare un gest nepotrivit, el zice că se simte mai bine așa
Nu vreau să mă căsătoresc
Am hotărât să mergem împreună la părinții lui și să avem o discuție sinceră. Le-am spus că îi respect și că înțeleg de ce consideră căsătoria importantă, dar eu și Alex ne dorim să trăim altfel. „Ne iubim și asta este ceea ce contează pentru noi”, am spus cu vocea tremurând de emoție.
Au fost momente de tăcere grea. Apoi, mama lui Alex a oftat adânc și a spus: „Dacă asta vă face fericiți, atunci așa să fie. Ne dorim doar să fiți fericiți.” Tata lui a dat din cap și a zâmbit, de data aceasta cu o sinceritate care mi-a atins inima.
Am plecat de acolo simțindu-mă mai ușoară, de parcă povara unei așteptări neîmplinite fusese ridicată de pe umerii mei. Alex m-a luat de mână și am știut că, indiferent de forma pe care o va lua viitorul nostru, vom fi mereu împreună, pe un drum pe care îl vom alege amândoi.
Citește și Soțul meu se enervează din orice. Nu reușesc să mă mai înțeleg deloc cu el
