Întotdeauna am apreciat sinceritatea. Mi-a plăcut, la rândul meu, să spun un adevăr, oricât de dur ar fi, în locul unei minciuni frumoase. Acum, însă, parcă nu îmi mai găsesc curajul să spun acest adevăr. Mi-am înșelat iubitul și regret enorm. Știu că și pentru el e la fel de importantă sinceritatea dar nu găsesc curajul să-i spun.
De fapt, teama mea cea mai mare este că în momentul în care îi voi spune, îl voi pierde. Mă îndoiesc că va suporta acest adevăr.
Sincer, nu știu ce-a fost în capul meu. Nu mi-am propus nicio clipă, măcar, să fac asta. Nu mi-am dorit să mă despart de el. Deși știu că se zice că femeile înșală doar atunci când sunt dispuse să-și abandoneze partenerul pentru noul iubit. Ei bine, nu a fost cazul meu. Am făcut-o doar pentru că am fost slabă și nu am reușit să rezist la avansurile unui tip.
A fost chimie între noi
L-am cunoscut la sală. Într-o zi el a înlocuit-o pe antrenoarea noastră de yoga. Nu neg că arată bine. Nu neg că m-am simțit atrasă de el. Dar puteam supraviețui fără să-l cunosc mai îndeaproape – sau într-atât de aproape. Dar am simțit din prima că și el e atras de mine.
Nu știu ce chimie a fost între noi, când era o sală întreagă de femei acolo. Nu știu cum a reușit să-și fixeze atenția pe mine, când nu eram nici cea mai frumoasă, nici cea mai liberă și nici cea mai interesată. Nu am făcut nimic pentru a-i atrage atenția, spre deosebire de restul fetelor, care zici că au luat foc în momentul în care l-au văzut intrând în sală. Chiar nu știu ce s-a întâmplat acolo. Cert este că a mai venit, apoi, la alte ore. Asta doar ca să facă mișcare cu antrenoarea mea, în condițiile în care și el este antrenor.
Venea și se punea lângă mine. Mereu. Alteori, când nu venea la oră, mă aștepta când ieșeam. Ne aștepta uneori pe toate cu câte un pahar de limonadă și un moment de socializare. Spre bucuria fetelor, care abia așteptau să-l vadă. Însă el venea și se așeza lângă mine, stătea de vorbă numai cu mine. Apoi mă conducea până la mașină.
Mi-am înșelat iubitul și regret nespus
Recunosc că mă simțeam foarte bine să mi se acorde atâta importanță. Dar nu mi-o doream. Însă până la urmă am cedat. Am fost slabă și am cedat. Discutând despre unele afecțiuni și exercițiile yoga recomandate, s-a oferit să îmi arate la o ședință privată. Știam ce urmează, nu dau vina pe nimeni. Puteam să refuz, dar nu am avut tăria.
Acum nu mai pot da timpul înapoi. Singurul meu regret major este că iubitul meu nu merita să-i fac așa ceva. Mi-am înșelat iubitul și regret nespus. Și oricât de greu mi-ar fi, va trebui să-i spun. Însă deocamdată mi-e greu să-mi găsesc curajul. Lucrurile sunt și mai complicate de când m-a cerut în căsătorie. Nu știu cum să pot face acest pas, având acest secret pe conșiință.
