În urmă cu o ceva mai bine de o lună am cunoscut un băiat. Avem o prietenă comună care ne-a făcut cunoștință. Aparent, de când ne-am văzut, ne-am plăcut. Chiar mi s-a părut destul de interesat și mi-a atras atenția. Însă după ce am acceptat să ies cu el și să ajungem la intimități,mi-a propus să fim prieteni cu beneficii. Adică vrea să înțeleg că el nu își dorește nimic serios, că e proaspăt ieșit dintr-o relație ce a durat 11 ani și că nu e dispus să se arunce cu capul înainte. Totuși, pentru că îi place de mine foarte mult, mi-a făcut această propunere.
Așa ceva nu mi-a mai spus nimeni până acum
Sunt foarte încurcată, încă nu mi-a propus nimeni așa ceva și am 33 de ani. Prietena mea, Elena, cea care ne-a făcut cunoștință râde de mine și spune că „am trăit degeaba” dacă până la vârsta asta nu am primit asemenea propuneri.
Nici nu știu dacă să o iau ca pe un compliment sau ca o jignire. Am rămas stupefiată când l-am auzit. Asta după ce a fost insistent și mi-a făcut avansuri asiduu, după ce a făcut tot posbilul să mă impresioneze, vreme de o lună și chiar mai bine.
Mi-a propus să fim prieteni cu beneficii
Acum, nu știu ce să zic. Tot Elena a fost de părere că ar trebui să accept, pentru că el e doar neobișnuit cu gândul unei noi relații. Dar, spune ea, se va obișnui încet și cu siguranță se va lega o relație între noi. Ea spune că e vizibil îndrăgostit de mine, dar se teme să accepte.
Eu nu spun că nu se poate să fie așa. Dar mă gândesc, pe de altă parte, nu sunt chiar disperată după un partener. Cred că am trăit foarte bine ultimii patru ani sungură, după ce am divorțat. E drept că momentul a fost dificil, dar l-am depășit și acum sunt bine. Nu știu dacă am atât de mare nevoie de un partener, încât să accept chiar orice compromis. Eu am fost educată ceva mai tradiționalist. Asta nu înseamnă că m-am călugărit, dar nici că sunt dispusă să accept orice, doar pentru a avea pe cineva prin preajmă.
Când mi-a spus asta, am rămas fără cuvinte. I-am zis că nu știu ce să-i spun o să mai discutăm. Dar pe urmă nu am mai vrut să vorbesc cu el. De câte ori m-a sunat, i-am spus că sunt ocupată și că trebuie să închid. Acum îmi dă mesaje, că vrea să mă vadă, că îi e dor de mine. Nu știu ce să mai cred. Ceea ce spune și ceea ce face parcă nu converg. Și nu în mod negativ. Adică mi-a propus să fim prieteni cu beneficii, în timp ce mă caută disperat și mă agasează cu telefoane și cu mesaje. Chiar nu știu ce să cred. Sunt foarte confuză, pentru că îmi place de el foarte mult, dar nu aș vrea să sufăr.
