Așa se întâmplă atunci când te lași dusă de val. Te îndrăgostești de persoana nepotrivită și apoi îți consumi energia întrebându-te unde ai greșit. Nu e greșit să te îndrăgostești dar, chiar dacă se zice că nu poți alege pe cine să iubești, uneori e bine să nu-ți peirzi cu totul simțul rațiunii. Asta ca să nu pățești ca mine, care m-am îndrăgostit de un bărbat însurat. Chiar dacă la început mi-a promis că va divorța, pentru că e nefericit, după doi ani încă se plânge, dar nu face nimic pentru asta.
Eram singură după ce fostul meu soț m-a părăsit pentru o altă femeie. Depășisem perioada aceea „de doliu”, cum o numesc psihologii. De fapt, a fost perioadă de suferință, în care l-am implorat să vină înapoi, să încercăm să ne refacem relația care dura de 10 ani. Nu a fost chip să-l conving, așa că, după câțiva ani în care am plâns, l-am urât, m-am îmbolnăvit, l-am iertat, m-am iertat și pe mine, am reușit să văd partea frumoasă a vieții.
Când l-am văzut, mi s-au înmuiat picioarele
Aveam 30 de ani și începusem să cred că viața asta e frumoasă și fără un partener, că nu stă totul într-o relație și că oamenii se schimbă. Mai învățasem că nu ar trebui niciodată să mă atașez prea mult de oameni, pentru că oamenii vin și pleacă din viața noastră. Începusem să descopăr că nu am nevoie de nimeni pentru a fi fericită, că viața mea, munca și prietenii mei erau suficienți pentru a mă simți împlinită. Ce mai, ajunsesem să trăiesc așa cum îmi doream. Și a apărut Sergiu. Când l-am văzut prima oară intrând pe ușa aceea am simțit că mi s-au înmuiat picioarele. Aveam o prietenă comună pe care o sărbătoream într-o seară într-un club. Așa ne-am cunoscut. A venit singur pentru că soția lui era plecată într-o delegație.
A fost o petrecere pe care o să mi-o amintesc mereu. Știu că a doua zi mă dureau picioarele de la cât am dansat. Și nu mai țineam minte câte shot-turi de tequila am băut. Cert este că m-am trezit la el acasă, iar când am constatat că e însura, mi s-a făcut brusc rușine de mine.
M-am îndrăgostit de un bărbat însurat. Mi-a spus că va divorța
A urmat apoi o perioadă în care m-a copleșit cu atenții, îmi trimitea flori, mă aștepta când ieșeam de la birou și mă asalta cu atenția lui. Continua să-mi spună că el și soția lui nu mai au o viață comună și că trăiesc vieți paralele. Că va divorța și vom putea fi împreună oficial. Că nu e fericit și că eu sunt tot ce își dorește.
Am decis să-i dau o șansă, după tot asaltul acela și de atunci s-au făcut doi ani. Continuă să-mi spună cât de mult mă iubește, cât e de nefericit în căsnicie și cum abia așteaptă să-i pună capăt, dar încă nu face niciun pas pentru asta.
Încă se ferește să se afișeze cu mine, să nu fie văzut de prieteni sau cunoștințe. Ieșim doar rareori, în câte un club unde soția lui nu ar veni sau nu are cunoștințe care ar frecventa acel loc. Deocamată, relația noastră e hrănită doar cu minciuni. Nu știu cât să mai am răbdare cu el. Îmi tot cere mereu și mereu, răbdare. Dar nu știu cât o să mai rezist.
M-am gândit să-i dau un ultimatum. Dar mi-e teamă că o să-l pierd de tot. Pentru că, vrând, nevrând, m-am îndrăgostit de el. De fapt, m-am îndrăgostit de un bărbat însurat, iar asta încă îmi dă unele sentimente de vinovăție. Pe de altă parte, am impresia că mi-am găsit jumătatea, pentru că ne potrivim perfect din toate punctele de vedere. Dar am ajuns la capătul răbdării.
