Nu știu dacă știe cineva cum e să trăiești fără să mai poți avea încredere în nimeni. E frustrant, debilitant aproape. Îți dă viața peste cap și te face un ciudat pentru ceilalți. Cel puțin asta simt eu după experiența pe care am avut-o cu iubitul meu, care m-a înșelat cu sora mea. Nu doar că m-a înșelat, dar a făcut-o chiar cu sora mea.
Dintre toate miliardele de femeie de pe planeta asta, a găsit-o pe propria mea soră să mă înșele. Iar sora mea, de care nu mă despărțea nimeni, niciodată, dintre toți bărbații, l-a găsit pe el să se îndrăgostească. Pentru că ea așa spune, că s-a îndrăgostit de el. Îi pare rău și nu vrea să mă despart de el, motiv pentru care a plecat ea de acasă. S-a mutat în alt oraș și îmi cere să îl iert pe iubitul meu că nu a fost vina lui, ci a ei. Și speră că într-o zi o să o iert și pe ea.
Eu mi-am pierdut încrederea în amândoi. Au fost oamenii pe care i-am iubit cel mai mult pe lumea asta. Oamenii în care am avut cea mai mare încredere. Iar momentul în care am aflat asta a fost absolut cumplit.
M-a înșelat cu sora mea, iar acum vrea să-l iert
Tocmai venisem acasă dintr-o delegație. Munca mea presupune multe deplasări prin tot județul și, uneori, chiar și în județul vecin. Eram pe drum spre casă când am vorbit cu ea la telefon. Eram obosită, iar sora mea m-a chemat la ea să mâncăm împreună. M-am bucurat de invitația ei, deoarece nu aveam nimic gătit, nici chef să mă pun la cratiță și îmi era o foame de lup.
Am plecat bucuroasă la apartamentul ei, care e la nici cinci minute de mine. Era radioasă, veselă, iar eu, cunoscându-mi sora, am știut că are ceva să-mi spună. După ce am mâncat, m-am întins pe canapeaua ei așteptând să-mi povestească ceva, când am dat cu mâna de un portmoneu bărbătesc. Îl cunoșteam, doar l-am luat și am întrebat-o când a fost pe acolo iubitul meu, deoarece nu-mi spusese nimic. Nu aveam nici cea mai mică bănuială și nu m-aș fi gândit niciodată la ceva vinovat, dacă nu i-aș fi văzut reacția. S-a înroșit toată la față, s-a bâlbâit, s-a fâstâcit, iar eu atunci am început să leg lucrurile. Starea ei euforică, veselia ei, faptul că nu începea odată să vorbească despre asta, toate m-au dus cu gândul la un singur lucru. Când am întrebat-o mai răspicat ce naiba se întâmplă aici, a lăsat capul în jos și a început să plângă.
Nu mai pot să-i văd
Nu i-am spus nimic, m-am ridicat și am plecat. L-am sunat pe iubitul meu și i-am spus doar că nu mai vreau să-l văd niciodată. Nici pe el și nici pe sora mea.
De atunci tot încearcă să vorbească cu mine, să-mi explice, dar nu am vrut să vorbesc cu el. De o săptămână, sora mea a plecat din oraș. S-a mutat la peste 200 de kilometri și mi-a scris un mesaj lung, în care îmi spune că a fost vina ei, că s-a îndrăgostit de el. I-am simțit zâmbetul amar când am citit că își explică asta prin faptul că noi două ne asemănăm atât de mult. Din păcate, nu pot să o mai văd. Nu sunt încă pregătită, poate voi fi la un moment dat. Dar nu acum.
În ceea ce-l privește pe iubitul meu, nu mai pot să-l văd nici pe el. Nu pot să trec peste asta, deși îmi tot spune că a fost greșeala vieții lui, că nu poate trăi fără mine și îmi cere să-l iert. Eu însă nu mă mai văd trăind alături de el. Nu mai pot să-l văd, nu după ce m-a înșelat cu sora mea. Îmi este foarte greu să-i mai cred pe vreunul dintre ei, indiferent ce dovezi mi-ar mai aduce. Poate sunt eu prea încăpățânată, dar cred că așa ceva este de neiertat.
