În noaptea de Înviere, momentul în care credincioșii primesc Lumina Sfântă este unul dintre cele mai așteptate din an. Lumânarea aprinsă în fața bisericii simbolizează biruința vieții asupra morții și speranța adusă de Hristos. Mulți se străduiesc să ducă această lumină acasă, considerând că flacăra trebuie protejată cu grijă pe tot drumul. Însă se întâmplă adesea ca, din cauza vântului sau a altor condiții, lumânarea să se stingă înainte de a ajunge în locuință. Unii cred că acest lucru ar fi un semn rău, însă realitatea este diferită de ceea ce spun superstițiile.
Stingerea lumânării nu este un semn rău
Dacă flacăra se stinge pe drum, acest lucru nu are o semnificație negativă. Important este simbolul pe care îl poartă lumina și credința cu care este primită. Stingerea lumânării nu anulează gestul sau semnificația acestuia. Cei care se confruntă cu o astfel de situație o pot reaprinde acasă, fără nicio restricție sau teamă.
Flacăra este importantă, dar ea reflectă ceva mai profund: angajamentul spiritual și dorința de a păstra vie lumina credinței. Gestul poate fi repetat oricând, nu doar în noaptea de Înviere, și este recomandat ca lumânarea să rămână aprinsă cât mai mult timp, în ziua de Paște și în Săptămâna Luminată, în măsura în care acest lucru se poate face în siguranță.
„Nu este nimic rău dacă lumina lumânării se stinge în drumul spre casă. Important este să o aprindem cu flacăra credinței din sufletele noastre creștine. Nu trebuie să lăsăm întunericul, frica sau deznădejdea să ne cuprindă pe toată durata anului bisericesc”, a spus părintele Gabriel Cazacu pentru Digi24.
Lumina care se dă mai departe e un semn de iubire și credință
Sfinții Părinți vorbesc adesea despre oameni ca despre făclii, menite să lumineze drumul celor din jur. În noaptea Învierii, momentul în care aprinzi lumânarea aproapelui tău nu este doar un obicei – este un simbol al legăturii care ne unește, al credinței împărtășite și al sprijinului dintre oameni. Flacăra pe care o dai nu se micșorează, ci se înmulțește, iar în acest gest se ascunde un mesaj: credința, iubirea și lumina nu se pierd atunci când sunt împărtășite.
Un drum luminat către casă și către cei plecați dintre noi
Odată ce lumina a fost primită, fiecare se îndreaptă spre casă, cu lumânarea aprinsă, păstrând vie flacăra speranței și a credinței. Unii se opresc și la mormintele celor dragi, aducând și acolo această lumină venită „de sus”. Este un drum tăcut, dar plin de înțeles, în care fiecare pas e un omagiu adus vieții, trecutului și legăturilor ce nu se sting niciodată. Gestul de a aprinde lumina celui de lângă tine rămâne, în fiecare an, un act care spune mai mult decât orice cuvânt: suntem împreună, iar lumina nu moare dacă o dăruiești.
