În anul 2025, Izvorul Tămăduirii este sărbătorit de creștinii ortodocși pe data de 25 aprilie, în prima vineri după Paște, cunoscută și ca Vinerea Luminată. Ziua este dedicată Maicii Domnului și marchează, prin tradiție, minunea unei vindecări miraculoase care s-ar fi produs printr-un izvor descoperit de Fecioara Maria. Această sărbătoare nu are o dată fixă, întrucât Paștele ortodox se sărbătorește în fiecare an la o dată diferită. Credincioșii obișnuiesc să respecte mai multe tradiții și superstiții în această zi, considerată una a vindecării și a binecuvântării.
Originea sărbătorii Izvorul Tămăduirii
Legenda care stă la baza acestei zile vine din perioada bizantină. Se spune că Leon I, înainte de a deveni împărat, a întâlnit un orb care i-a cerut apă. Maica Domnului i-a spus că „apa este aproape” și l-a îndrumat către un izvor. Orbului i s-a redat vederea după ce s-a spălat pe față. Drept mulțumire, Leon I a construit acolo o biserică din zid, în cartierul Vlaherne, loc unde se află și astăzi izvorul, păstrat în subsolul actualei construcții din secolul al XIX-lea.
Tradiții respectate în Vinerea Luminată
Izvorul Tămăduirii este, pentru mulți români, o zi în care își îndreaptă atenția spre credință și către semnificațiile religioase ale apei sfințite. Una dintre cele mai întâlnite tradiții este stropirea cu agheasmă a gospodăriilor și animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de boli și necazuri pe tot parcursul anului. Casele sunt și ele stropite cu apă sfințită, iar oamenii bolnavi obișnuiesc să bea agheasmă dimineața, pe stomacul gol, pentru a primi vindecare trupească și sufletească.
Ziua de vineri din Săptămâna Luminată este considerată o zi de odihnă. Se spune că nu este bine să se spele haine, să se calce sau să se facă muncă fizică grea în această zi, pentru că astfel se tulbură liniștea sărbătorii.
Superstiții legate de Izvorul Tămăduirii
Pe lângă tradiții, există și superstiții transmise din generație în generație. Una dintre cele mai cunoscute spune că persoanele care spală, calcă sau cos în această zi nu vor avea spor în activitățile lor pentru tot restul anului.
O altă superstiție, mai puțin întâlnită dar încă prezentă în unele regiuni, susține că dacă cineva lasă o cană plină sub un nuc și o găsește golită, acel om nu mai are mult de trăit. Aceste credințe, deși nu sunt recunoscute oficial de Biserică, continuă să fie păstrate de unii credincioși din mediul rural sau de cei care țin la obiceiurile străvechi.
Izvoare tămăduitoare în România
Pe teritoriul României există mai multe locuri unde oamenii vin să se roage și să ia apă considerată tămăduitoare. Printre acestea:
- Mănăstirea Ghighiu (Prahova) – un izvor a apărut în 1958, în urma rugăciunilor unui episcop sirian.
- Mănăstirea Dervent – tradiția spune că aici izvorul a apărut când Apostolul Andrei a atins piatra cu toiagul.
- Mănăstirea Horăicioara (Neamț) – izvorul de sub muntele Feriga, descoperit în urma rugăciunilor călugărilor.
- Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă – cunoscută și ea pentru izvorul cu apă tămăduitoare.
