Suntem de aproape trei ani împreună și de un an stă la mine în apartament. Părinții mei sunt mutați în străiătate, iar eu stăteam singură, așa că am decis că ne va fi mai ușor așa. Și așa a fost, pentru o vreme. Însă are un obicei care pe mine una mă lasă fără replică. Iubitul meu mă tratează oribil în public. Nu reușesc să înțeleg de ce face chestia asta. Acasă e extraordinar. Ar face orice i-aș cere. Asta până când ieșim undeva.
Nu înțeleg de ce face asta
Indiferent că sutem cu prietenii noștri sau că e vreo întâlnire mai oficială, ori cu părinții lui. Chiar și față de părinții mei a făcut asta, atunci când am fost la ei în vizită. Pur și simplu mă tratează ca pe o servitoare. Îmi vorbește urât sau mă ironizează. El pretinde că doar glmește, dar spune unele lucruri care mă rănesc.
Eu sunt cu patru ani mai mare decât el. Am 32 de ani, iar el are 28. Vârsta mea e subiectul preferat pentru ironiile lui. Mă ironizează mereu că sunt „bătrână”, că „se poartă babele” și așa mai departe. Mai ales după ce am trecut de 30 de ani, a devenit parcă obsedat de chestia asta. Eu nu reușesc să înțeleg de ce o face mereu. Dacă îl deranjează, ar trebui să-mi spună direct, sau să plece, pur și simplu. Nu m–am gândit că l-ar deranja atât de mult diferența asta dintre noi.
Iubitul meu mă tratează oribil în public
Dar vârsta e doar un subiect. Mai face glume pe seama faptului că apartamentul este al meu. Îmi spune „stăpâna”, „patroana”, se autovictimizează că el e doar „chiriașul” meu, iar apoi mă umilește în fel și chip. Dar asta doar când sunt alte persoane de față. În schimb, când suntem doar noi doi, e un om extraordinar. E atent, implicat, își dă toată silința să rezolve orice problemă apare. Indiferent că e vorba de mașina mea sau de ceva ce s-a stricat în casă. Ce mai, este exact ceea ce aștept de la un bărbat să fie.
Dar, toate astea până când ieșim cu pretenii. Când sunt alte persoane de față, totul se schimbă la el. Am încercat să am o discuție cu el pe tema asta, dar răspunsul lui a fost mereu același. El doar glumește și eu nu ar trebui să mă supăr. Îmi spune că mă iubește, ba chiar vorbește despre noi la viitor, aducă îmi sugerează că ar trebui să ne căsătorim și să avem copii.
Mi-e greu să înțeleg de ce iubitul meu mă tratează oribil în public, când în intimitate e așa un bărbat de plăcut. Mi-ar plăcea să-mi explice cineva ce se petrece în mintea lui, ce frustrări are și ce i le declanșează. Dacă aș ști, poate că aș putea să-l ajut să le depășească.
