Mereu mi s-a spus că puțină gelozie nu strică sau că gelozia ar fi o dovadă de iubire. Că dacă nu e un pic gelos, partenerului tău nu-i pasă de tine. Mie însă mi se pare că gelozia este o psihoză, o boală psihică, atunci când ajunge la un anumit nivel. Iar iubitul meu este foarte gelos, mai are doar puțin până atinge acel nivel.
Nu sunt genul de feministă, dar nici chiar educație de pe vremea bunicii nu am primit. Mă aștept ca partenerul meu să mă respecte, să îmi accepte părerile, punctul de vedere, exact așa cum i le accept și eu lui. Mă aștept să împărțim sarcinile în familie, însă nu mă aștept ca el să mi le traseze. Iar când e vorba de a interacționa cu alți oameni, nu mi se pare normal să am nevoie de acceptul lui.
Iubitul meu este foarte gelos
Din păcate, iubitul meu are o problemă cu gelozia. Indiferent cu cine vorbesc, dacă e de gen masculin, cu siguranță ajungem să ne certăm din cauza asta. Chiar dacă doar îl salut, lui i se pare că prea zâmbesc când salut, astfel „mă arătat disponibilă”. Apoi avem certuri întreaga zi.
Eu cred că exagerează cu aceste interpretări greșite și cred că vom ajunge să ne despărțim din cauza asta. Nu cred că e chiar normal să fie atât de posesiv și gelos.
Suntem împreună de doi ani, însă cam de un an încoace, parcă a înnebunit. Nu mai acceptă să merg nicăieri fără el. Trebuie să-mi verifice zilnic telefonul, să vadă cu cine am vorbit. Chiar dacă mă sună șeful meu, trebuie să-i dau socoteală: de ce mă sună, ce vrea de la mine, să nu mă mai sune când sunt acasă. Degeaba îi explic că unele lucruri sunt urgente și trebuie să le comunicăm atunci când vine clientul, chiar dacă eu nu mai sunt la birou.
Alteori nu acceptă nici să merg la părinții mei. Acolo, în vecini, locuiește fostul meu iubit. A fost o relație de adolescenți, am fost împreună în timpul liceului. De atunci, noi amândoi am depășit această despărțire. Acum el are o altă iubită cu care locuiește împreunăde câțiva ani, iar părinții noștri și-au păstrat relațiile de buni vecini, fără să se implice între noi. Din păcate, pentru Vali nu este suficient.
Ne certăm chiar și când merg la ai mei
De câte ori merg acasă, ne certăm, îmi reproșează că mă duc să mă văd cu Adrian, fostul meu iubit din adolescență. I-am tot explicat de o mie de ori: dacă voiam să mai fim împreună, eram. Nu ne oprea nimic. Doar de noi a depins. Au trecut mulți ani de când ne-am despărțit. De fapt, când am mers la facultate în orașe diferite am știut că nu vom putea ține relația asta la distanță și am decis amândoi să mergem pe drumuri separate. Știam că nu este atât de profundă relația noastră încât să reziste, așa că am stabilit să rămânem prieteni orice ar fi. Și suntem. Dar Vali nu poate accepta asta.
Acum mă verifică la fiecare pas. Trebuie să știe tot, cu cine vorbesc, despre ce vorbesc, chiar dacă e vorba de mama sau de chestiuni de serviciu. Are acces la tote conturile mele pe rețelele de socializare și totul trece prin filtrul lui. După ce am ripostat, mi-a dat și el acces la conturile lui. Dar eu nu vreau așa ceva. Nu mă interesează discuțiile lui personale și nici cele de serviciu. Chiar nu mi se pare în regulă. Însă asta nu l-a determinat să renunțe la idee. Ba, din contră, a făcut o scenă absolut penibilă în mall. Toată lumea se uita la noi și m-a făcut să mă simt oribil. Țipa, mă făcea în fel și chip, spunea că pot să merg să-mi văd de amanții mei, apoi amenința că se sinucide.
E gelos pe prietenii mei
Cam asta au văzut și auzit cei care erau duminică seara la mall. Nici nu mai știu cum să procedez cu el. Nu am nimic de ascuns. Nu fac nimic care să pună în pericol relația noastră. Nu ies nicăieri cu alți bărbați, nici chiar cu colegi. Dar chiar și așa, nu e mulțumit.
Pe toți prietenii mei i-a înlăturat din viața mea. În mintea lui, pe toți bărbații îi vedea că mi-ar face avansuri, chiar dacă nu era deloc adevărat. Iar femeile, toate erau niște stricate care „mă duceau la rele”. Așa că am rămas izolată de toată lumea, lângă el și doar cu el.
Acum îmi dau seama că iubitul meu este foarte gelos, înțeleg cât de mult i-am oferit în această relație și cât de puțin am primit în schimb. Chiar nu știu unde mai poate duce relația asta.
