Am aproape 35 de ani și simt că nu mai am răbdare. Îmi doresc foarte mult un copil, dar iubitul meu nu vrea nici măcar să audă. El e mai mic decât mine cu cinci ani și spune că nu își dorește copii decoamdată. De altfel, el îmi spune mereu că nu se simte pregătit nici pentru căsătorie. Și mai grav. îmi spune că dacă rămân însărcinată, ori fac avort, ori mă părăsește. Ceea ce nu înțelege el – sau se face că nu înțelege – este faptul că atunci când el va fi pregătit pentru toate astea, pentru mine va fi prea târziu.
Am încercat de multe ori să discut cu el
Am tot încercat să discut cu el. I-am explicat că din cauza diferenței de vârstă, nu voi putea să am copii atunci când el se va considera pregătit. Pentru că biologia nu face rabat și nu negociază cu noi. Dacă el vrea să aștepte până la 40 pentru a se căsători și a-și face o familie, ar însemna ca eu să am 45, vârstă la care ar fi greu să mă mai gândesc să am un copil.
De altfel, nici nu știu dacă să mai stau în relația asta sau să plec, pur și simplu. Nu cred că el se gândește serios la mine, la noi. Judecând după modul în care se poartă cu mine, am impresia că el vrea doar să trăiască momentul.
Îmi doresc foarte mult un copil, dar iubitul meu nu vrea
El de când a venit în oraș, de trei ani, nu a plătit niciodată chirie, pentru ca a stat la mine. L-am și întreținut câteva luni, până când și-a găsit job. Renunțase la un job prost plătit, într-un orășel mineresc și s-a mutat aici, cu speranța că va găsi ceva mai bun. Și a găsit. E angajat la o companie unde managerul e fostul meu coleg de facultate. Desigur, nu i-am cerut să-mi facă o favoare, ci doar să-l accepte la concurs. Întâmplător, e bun pe meseria lui și știam asta. Însă poți fi foarte bun, dacă nu ai idee nici măcar unde să te prezinți pentru un concurs.
L-am ajutat fără să aștept nimic în schimb. E partenerul meu și am considerat că așa funcționează într-un cuplu. Ne ajutăm reciproc. Relația merge foarte bine, însă atâta timp cât nu îmi doresc nimic în plus. În momentul în care încerc să discut cu el despre un copil sau, mai grav, despre căsătorie, lucrurile o iau razna. Îl iubesc foarte mult, dar nu mai sunt la fel de sigură că el își dorește să trăiască cu mine tot restul vieții.
Într-un moment de luciditate am avut un flash. Mi-am imaginat că stau în relația asta acceptând condițiile lui, iar peste câțiva ani își găsește o fată mai tânără și mă părăsește.
Acum stau pe gânduri dacă să fac pasul sau nu. Pe de o parte mi-e greu să-l părăsesc, pentru că-l iubesc foarte mult. Dar am o vârstă, iar eu îmi doresc foarte mult un copil. El, însă, nu vrea nici măcar să audă de asta. Chiar nu știu ce să fac, acum. Să mai încerc, să mai am răbdare, sau să plec și să încerc, cât nu e încă prea târziu, să-mi îndeplinesc visul de a deveni mamă.
