“Doamna de fier a României”. Povestea celei pe care în 1949 revista TIME o numea „cea mai puternică femeie în viață”. Până la Elena Ceaușescu, Ana Pauker a fost femeia care a ocupat cea mai înaltă funcție în stat. Pe plan extern era cunoscută ca prima ministră de externe din lume – doamna de fier a comunismului. În anul 1948, în luna septembrie, Ana Pauker a apărut pe coperta revistei TIME cu motto-ul „For an old battle-axe, a new edge”.
“Doamna de fier a României”. Povestea fabuloasă a femeii care a ocupat o funcție-cheie în stat
Drumul ei până la o asemenea funcție nu a fost deloc unul simplu. Spre exemplu, știai că mașina de epocă din gara din Sinaia i-a aparținut Anei Pauker? Este o mașină blindată pentru că trebuia să reziste la atentate.
Hannah Rabinsohn s-a născut în anul 1893, în comuna Codăești din Vaslui, într-o familie de evrei foarte credincioși. Deși a fost o elevă model, după ce a terminat opt clase a trebuit să renunțe la studii din cauza sărăciei, dar și pentru că antisemitismul începea să se răspândească în România. Atunci guvernul le interzicea copiilor evrei să urmeze gratuit școli publice elementare. Marcel Pauker, fiul unor jurnaliști și avocați de stângă, a convins-o să plece spre est. El și alți oameni au ajutat-o să plece la studii în Elveția, însă a renunțat rapid deoarece a avut alte lucruri mai importante de făcut, potrivit vice.ro.
Cum între ea și Marcel Pauker a fost dragoste la prima vedere, s-au căsătorit după un an de când s-au cunoscut. În anul 1920 s-a înrolat în armată la insistențele lui, în mișcarea comunistă. În anul 1922 au fost arestați amândoi pentru activități ilegale în România și exilați în Elveția. Dar pe soții Pauker nu i-a oprit nimic! După ce au scăpat din Elveția au ajuns în Franța, unde Ana a controlat cu atenție mișcarea Cominternului. Ulterior s-a ocupat de extinderea sferei de influență comunistă în spațiul balcanic.
Ana Pauker a fost condamnată la 10 ani de închisoare
Din păcate Marcel nu a fost atât de norocos deoarece după conferința partidelor comuniste din regiunea balcanică, din 1922 – 1923, a fost arestat și condamnat la muncă pe viață. A reușit totuși să evadeze și a ajuns în URSS. S-a întors ulterior, după patru ani, în România.
Nici Ana Pauker nu a scăpat. A făcut parte din Partidul Comunist Român, care a funcționat până în 1945, dar aproximativ 20 de ani a fost în ilegalitate. Guvernul I.C. Brătianu l-a interzis în 1924, pentru că milita pentru autonomia provinciilor românești și considera România „stat imperialist”.
Ana Pauker a fost condamnată la 10 ani de închisoare. A reușit totuși să fugă în URSS în 1926. Acolo a urmat studii politice la școlile comuniste. S-a întors în România în 1934 și a urmat o ascensiune politică neașteptată. A fost arestată un an mai târziu, însă după ceva timp petrecut în detenție a fost lăsată să plece în Uniunea Sovietică în schimbul unui alt politician român capturat de sovietici.
În timp Ana Pauker a devenit una dintre protejatele lui Stalin
Principesa Ileana a României a descris-o pe Ana Pauker în cartea sa autobiografică „Trăiesc din nou” cam așa: „Un boa constrictor care abia fusese hrănit, așa că nu te mănâncă pe loc! Greoaie și trândavă cum era avea tot ce este respingător, dar totodată fascinant la un șarpe. Puteam să îmi imaginez cu ușurință, doar privind-o că își denunțase propriul soț, care fusese, ca urmare, împușcat; iar întâlnirile mele ulterioare cu ea mi-au demonstrat strălucirea rece și dezumanizantă datorită căreia ajunsese la puternica poziție pe care o ocupa acum”.
În anul 1944, când Armata Roșie a întrat în România, Ana Pauker a primit rolul de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Ea s-a ocupat de organizarea guvernului Petru Groza.
În 1947 a fost numită ministru de externe și viceprim-ministru. Era prima femeie din istoria țării care a deținut o funcție politică atât de importantă. În 1952 i-a fost înscenat un proces și a fost eliminată de la conducerea PCR și a fost acuzată de „cosmopolitism”, de „deviere de dreapta” și activități „antipartinice”.
Ana Pauker a murit în 1960 de cancer de sân. Cenușa ei a fost depusă la Monumentul Eroilor Luptei pentru Libertatea Poporului și a Patriei, pentru socialism, cunoscut în prezent drept Mausoleul din Parcul Carol.
