Psihiatrul Gabriel Diaconu a făcut publică un profil psihologic al celui mai detestat om al momentului. A explicat, cel puțin parțial, de unde vine cruzimea lui Vladimir Putin și care este originea comportamentului său abuziv.
„Fără să am pretenția unei descrieri definitive, dar după un studiu riguros al biografiei sale, așa cum se cuvine, am să tentez mai mult un crochiu, nicidecum o analiză comportamentală” începe psihiatrul.
Cruzimea lui Vladimir Putin. Era văzut ca „lipsit de personalitate, caracter ori interes personal”
Psihiatrul Gabriel Diaconu s-a bazat pe mai multe cărți scrise de autori recunoscuți în domeniul lor: Kremlin Winter, a lui Robert Service,The Invention of Russia, a lui Arkadi Ostrovski și The Man Without a Face, a Mashei Gessen. De asemenea, s-a bazat documentarul de peste patru ore de interviuri făcute de Oliver Stone cu Vladimir Putin pentru Showtime. Psihiatrul observă transformarea lui Putin, de la elevul timid și deseori batjocorit de alți copii, la puternicul lider de astăzi.
Nu ratează secretomania lui, arătând că nici cei apropiați lui nu știau mai multe despre viața lui personală decât oamenii de rând. Mai spune despre el că era văzut ca „lipsit de personalitate, caracter ori interes personal, și drept urmare se aștepta să fie maleabil și disciplinat”. De asemenea, amintește despre un moment în care Putin a refuzat să primească mită.
În 1990, viitorul mogul Boris Berezovski își dorea să-și extindă afacerile cu vânzări de mașini Lada în zona Leningrad. Își aducea, mai târziu, aminte de primul lui contact cu Putin, că a încercat să-l mituiască, iar Putin l-a refuzat. Același Berezovski i l-a prezentat, mai târziu, pe Putin ginerelui lui Elțîn, care era și șeful lui de cabinet.
Vladimir Putin, considerat un „copil-minune”
Dar despre cruzimea lui Putin, psihiatrul vorbește într-un capitol întreg. Vladimir a fost un „copil miracol”.
„Numele părinților acestuia, în acte, sunt Maria și Vladimir Putin. Volodia a fost al treilea copil al familiei. A avut doi frați mai mari care au murit în foametea dinainte de al doilea război mondial”, mai arată psihiatrul.
Potrivi lui, tatăl lui Putin, pe nume tot Vladimir, a fost militar în Armata Roșie.
„După o luptă (navală) nu departe de Leningrad, a fost rănit serios, și a rămas cu un handicap locomotor, și dureri pentru tot restul vieții. La momentul respectiv el, și Maria, aveau un băiat pe care-l lăsaseră într-un orfelinat în Leningrad. A murit acolo. Maria însăși, la sfârșitul războiului, era într-o stare de marasm din pricina extenuării și foametei. Un al doilea copil al familiei Putin a murit în anii imediat după război, tot de inaniție”, mai spune psihiatrul.
Astfel, când s-a născut Vladimir Putin, în 1952, a fost considerat „o minune”. Copilăria lui, mai descrie Gabriel Diaconu, a fost însă marcată de sărăcie, locuind într-un complex de clădiri încălzite cu lemne, înghesuite, fără bucătărie sau toaletă proprie.
„Un detaliu interesant, totuși, spune că – într-un oraș unde majoritatea oamenilor cu greu își permiteau hrana de pe-o zi pe alta, familia Putin nu doar că avea un apartament generos, dar aveau instalat un televizor, telefon și aveau chiar și o mică dacha (casă de vacanță) înafara orașului. Elevul Vladimir Vladimirovici Putin, când a intrat la școală, în clasa întâi, avea la mână un ceas făcut cadou de părinți (practic, pentru acele vremuri, un obiect de lux)”, mai arată el.
Copil plăpând, cu temperament ieșit din comun
Copil plăpând, firav, Vladimir, avea un temperament ieșit din comun.
„Dacă cineva făcea glume, sau se lua de el, sărea imediat la bătaie, îl zgâria, îl mușca, îi rupea părul din cap, orice încât să nu se lase umilit”, mai descrie psihiatrul.
Apoi, mai spune el, pe la 10-11 ani a început să practice sport, judo mai precis, chiar împotriva voinței părinților lui. Tot în acea perioadă s-a înscris la cursuri de germană.
„La 16 ani, tânărul Volodia s-a dus la sediul KGB din Leningrad să aplice pentru o poziție de agent. A avut un interviu, și asta a fost”, mai notează el.
A intrat apoi la Drept, unde era o concurență de 40 de candidați pe un loc. Nu este cert dacă a intrat pe forțele lui sau a fost ajutat de KGB, având în vedere că era un student mediocru. Cert este că, în primul an e facultate, Vladimir Putin avea mașină și ceas la mână, ceea ce era considerat un lux, practic, la acea vreme.
„O mașină costa cât o casă de vacanță (dacha!). Aparent părinții lui Putin ar fi câștigat-o la o loterie. În loc să se mute din apartament, i-au dat cadoul lui Volodia”, mai descrie psihiatrul.
Gestul care dezvăluie cruzimea lui
În perioada de vară, mai arată psihiatrul, Putin lucra pe șantier.
„În anul II de facultate, din mia de ruble făcută peste vară, și-a cumpărat un palton scump, iar mamei o prăjitură cu glazură.”
Gestul acesta pare să spună foarte multe despre cruzimea lui Vladimir Putin. De altfel, acesta mai arată că în relația cu fetele era de-a dreptul timid:
„Înainte s-o cunoască pe Ludmila, viitoarea lui soție, ar fi avut o singură prietenă. Chiar și relația cu Ludmila a fost ciudată. Au ieșit împreună pentru mai bine de trei ani înainte s-o ceară în căsătorie. Iată cum descrie (astăzi fosta lui soție) cererea în căsătorie: „Într-o seară stăteam în apartamentul lui și deodată îmi spune: prietenuța (sic! în original „little friend”) mea, ți-ai dat seama cum sunt eu. Practic nu sunt o persoană convenabilă. Nu sunt vorbăreț, pot fi destul de aspru, pot să-ți rănesc sentimentele, și așa mai departe. Nu vrei să-ți petreci viața cu mine.
După care a continuat: în trei ani probabil ți-ai dat seama. La care i-am răspuns: „Da, mi-am dat seama”. La care el a răspuns, îndoit: „Serios?!”. Iar eu am crezut că ne despărțim. „Ei bine – a continuat el – în acest caz te iubesc și propun să ne căsătorim la data cutare și data cutare”. Putin avea 31 de ani, era deja burlac”.
Analiza psihiatrului: dovezi timpurii ale cruzimii lui
Gabriel Diaconu face, apoi, o analiză destul de amplă a comportamentului liderului rus, ținând cont de toate aceste lucruri care se știu despre el. El încearcă, astfel, să explice de unde vine cruzimea lui Vladimir Putin:
„Câteva lucruri trebuie spuse despre „copiii miracol”. În general ei apar târziu în viața unui cuplu. Destinul lor „psihologic” este să învie memoria morților și, drept urmare, li se mai spune și „copii substitut”. Ei nu vor primi afecțiunea părinților, care tind să fie de obicei rigizi, anxioși și restrictivi. Drept urmare, frecvent, când socializează, vor păstra o stângăcie relațională teribilă pe care o compensează fie prin performanță academică, fie prin comportament disruptiv în relațiile cu egalii”, explică el.
„Putin pare, din datele biografice, să fi fost un introvertit la bază, dar un extrovertit în comportament, cu un teribil complex de inferioritate. Părinții l-au vrut special, deosebit, aparte. De-aia i-au oferit iluzia unui alt nivel de viață, un alt standard, și i-au ilustrat atât „gloria” familiei, durerile prin care trecuseră, dar și nivelul la care trebuia să se ridice. Restricțiile creează blocaje. Blocajele creează nevroză”, mai explică psihiatrul.
Cruzimea lui Vladimir Putin. „E un gest de falsă afecțiune, de dispreț”
Despre momentul „prăjitura cu glazură” spune că este mai mul decât relevant pentru comportamentul lui.
„Lui paltonul scump, ei satisfacerea, gratularea, orală a simțurilor. E un gest de falsă afecțiune, de dispreț față de ce-i dăduse de fapt ea, mult timp înainte, din copilărie. În loc de reală afecțiune, doar o glazură și dulcegării. Gestul de a-i da un dulce aceleiași femei care făcuse foametea în timpul războiului, care rămăsese mutilată sufletește de moartea de inaniție a propriului copil, relevă o dimensiune sadică, plină de cruzime a lui Putin, pe care și-o păstrează mai târziu în viață, până în prezent”, notează el.
„Se pune întrebarea, ajuns la asfințitul vieții, ce își mai dorește Vladimir Putin, „țarul” fără moștenitori al Rusiei. Este doar dorința de-a agăța Rusia de-o hartă a imperiului de odinioară? Sau e încă în curtea școlii și vrea să le arate el celorlalți copii?”, mai întreabă retoric Gabriel Diaconu.
