NN..Dlșl Februarie este o lună pe care mulți o consideră a fi una cumplită. Când vine luna februarie suntem deja sătui de frig, de hainele de iarnă și, în multe cazuri, am trecut deja prin mai multe răceli sau chiar gripe. Din fericire, este o lună scurtă, de numai 28 de zile (29 în anul bisect). Dar de unde provine numele lunii februarie, este o poveste chiar interesantă.
Ce semnificație are numele februarie
Numele acestei luni provine din latină și își are originile în tradițiile religioase ale vechilor romani.
Numele lunii provine din latinescul februarius, care la rândul său derivă din adjectivul februus , care înseamnă „purificator”. Chiar și cuvântul „febră” are aceeași origine, deoarece vechii romani vedeau în simptomele febrei un proces de purificare a organismului.
Și, de fapt, nu s-au înșelat pe deplin. Dar ce legătură are februarie cu purificarea?
De unde provine numele lunii februarie
Conform calendarului roman, februarie era ultima lună a anului și era dedicată zeiței Febris, protectoare a febrei purificatoare și versiune latină a zeului etrusc Februus.
Prin urmare, în această perioadă, pentru a aduce un an nou plin de noroc și prosperitate, întreaga populație romană se dedica ritualurilor și funcțiilor religioase menite să purifice trupul și spiritul.
Chiar și clădirile și străzile au fost curățate pentru a intra în noul an fără imperfecțiuni, atât reale, cât și metaforice.
De ce luna februarie are 28 de zile?
Motivul pentru care februarie este o lună mai scurtă este legat de calendarul roman de 10 luni, care începea în martie și se termina în decembrie. Pentru o vreme, ianuarie și februarie nici nu au existat. Pentru romani, care își câștigau existența prin plantare și recoltare, iarna era o corvoadă fără nume și fără dată. Pentru o parte a anului, nu a existat niciun sistem de urmărire a zilelor.
Atunci când cel de-al doilea rege al Romei a urcat pe tron, în jurul anului 750 î.Hr., romanii au decis să adauge încă două luni la anul lor pentru a-și sincroniza calendarul mai exact cu cele 12 cicluri lunare. Aceste două luni, ianuarie și februarie, aveau câte 28 de zile fiecare, până când regele a decis să adauge o zi în plus la ianuarie pentru ca anul să aibă 355 de zile. Numerele pare erau considerate ghinioniste la acea vreme, iar un an de 354 de zile era inacceptabil.
Calendarul avea totuși defectele sale. Urmarea ciclului lunar a funcționat bine timp de câțiva ani. Dar, în curând, anotimpurile nu au mai fost sincronizate cu lunile lor tipice. Pentru a remedia acest lucru, romanii au adăugat o lună bisectă numită Mercedonius, de obicei înainte de martie. Doar marii preoți ai Romei puteau decide când va veni luna. Nimeni altcineva din oraș nu putea ști ce zi era. După cum probabil ați ghicit, a fost un coșmar, scrie okidario.com.
Când Iulius Cezar a preluat puterea, a reconfigurat totul din nou. El a a aliniat durata anului cu cea a soarelui, astfel încât fiecare an să însumeze 365 de zile. Din anumite motive, februarie a rămas cu 28 de zile.
