Am o situație ciudată cu un bărbat pe care nu știu cum să-l numesc. Nu suntem iubiți, dar suntem mai mult decât prieteni. M-a avertizat de la bun început că nu-și dorește o relație, iar eu am acceptat că nu putem fi mai mult decât prieteni. Dar nu înțeleg atunci de ce mă caută, dacă nu vrea nimic serios cu mine. Mă caută zilnic, mă sună, îmi scrie mesaje. Îmi spune că nu poate trăi fără să știe despre mine, ce mai fac, cum sunt, dacă e totul ok. Simte nevoia să vorbim zilnic, sau chiar să ne vedem ori de câte ori este posibil.
Ceea ce nu înțelege el este că îmi transmite mesaje contradictorii. Eu am 31 de ani. Până la vârsta asta am devenit suficient de matură emoțional, încât să nu mă las luată de val așa ușor. Să nu alerg după un bărbat care îmi declară cu subiect și predicat că nu mă vrea în viața lui. Adică nu ca parteneră. În schimb, toate acțiunle lui îmi indică cu totul altceva. Nu știu dacă e doar un rol pe care-l joacă, sau îi e frică de sentimentele lui.
Știu că, fiind artist, are o meserie care- solicită foarte mult. Are mereu concerte cu trupa lui, știu că e foarte ocupat, are o viață plină și nu are timp pentru o relație adevărată. Ceea ce nu înțeleg eu însă, este motivul pentru care se poartă cu mine ca și cum ar vrea să ne petrecem tot restul vieții împreună. Mă caută, mă sună, se oferă să mă ajute în orice problemă, deși eu vorbesc despre mine, e doar ca să fac conversație, nu să-i cer vreodată ceva. Eu chiar mă descurc fără ajutorul unui bărbat, așa cum o fac dintotdeauna.
De ce mă caută dacă nu vrea nimic serios cu mine
Nu știu dacă nu cumva sunt doar o țintă pentru el, fiind cu ceva mai în vârstă decât el. Am mai auzit despre fantezii de genul acesta ale unor băieți, care consideră un act de bravadă dacă reușesc să cucerească o femeie mai în vârstă decât ei. Îmi spune însă mereu că eu merit un bărbat adevărat, unul mai bun ca el, că el simte că nu e la nivelul meu, oricât succes ar avea. Că eu sunt „din altă ligă”. Se referă, probabil, la faptul că sunt avocat, meserie care îmi tot spune cât de mult îl fascinează. Dar eu nu înțeleg așa lucrurile. Eu văd că oamenii pot fi compatibili sau nu. Pot să vibrezela unison, sau nu. Nu ține nici de rațiune, nici de analize interioare. Poți să simți sau nu. Iar el încearcă mereu să mă convingă de sentimentele lui, după care pune distanța între noi.
Dar, dacă îl refuz, se supără, nu ezită să-mi arate cât de rănit este și cât de rău îi pare că nu poate fi lângă mine. Cu toate acestea, nu știu dacă pot să am încredere în el sau nu. De fapt, nu știu dacă să cred ce-mi spune, sau ce face. Pentru că dacă încerc eu să fac vreun gest de apropiere față de el, îmi atrage atenția imediat să nu mă gândesc că între noi poate fi mai mult decât o prietenie. Chiar nu înțeleg de ce mă caută dacă nu vrea nimic serios cu mine. Nu înțeleg nimic din comportamentul lui față de mine.
