Pleonasmul se numără printre cele mai frecvente greșeli de vorbire pe care le facem în dialogul cotidian. Deși unele pleonasme sunt arhi-cunoscute și oamenii încearcă să le evite, altele nu par a fi formulări greșite și lumea le folosește ca atare. Ce este pleonasmul, potrivit definiției, și care sunt cele mai comune pleonasme din limba română.
Cea mai frecventă greșeală de vorbire: ce este pleonasmul
Cu toții am auzit de pleonasme, în școala generală. Sunt acele construcții de cuvinte care dublează aceeași idee și care sunt folosite frecvent fie din neatenție, fie din dorința de a accentua un anumit lucru. Potrivit definiției, pleonasmul este ”o eroare de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii sau propoziții cu același sens”.
Pe lângă exemplele clasice de pleonasme, precum ”coboară jos” sau ”moș bătrân”, există o serie de pleonasme mai puțin cunoscute, despre care mulți nu știu că sunt formulări greșite. Acestea sunt formate pornind fie de la cuvinte împrumutate din alte limbi, fie de la cuvinte compuse cu prefixe. Un exemplu în acest sens îl reprezintă verbele obținute prin adăugarea prefixului ”auto-”, care înseamnă ”pe sine”. Dacă spunem ”m-am autocriticat pe mine” sau ”m-am autoeducat singur”, acestea sunt pleonasme.
Citește și: Cuvinte care nu au grad de comparație. Mulți oameni le folosesc la superlativ, deși este greșit
Cele mai întâlnite pleonasme în limba română
Unele construcții pleonastice sunt întâlnite frecvent în conversații și chiar în scriere. Este arhi-cunoscut exemplul ”a coborî jos”, care se întâlnește inclusiv în poezia ”Luceafărul”, a lui Mihai Eminescu. Acolo există versul ”cobori în jos, Luceafăr blând”, însă este vorba despre o licență poetică, nu despre un pleonasm, potrivit lingviștilor.
Lista cu pleonasme pe care le auzim și chiar le rostim frecvent, fără să ne dăm seama că sunt greșeli, este destul de amplă. Iată câteva dintre cele mai cunoscute:
- a vedea cu ochii lui
- a auzi cu propriile urechi
- babă bătrână
- a ieși afară
- a intra înăuntru
- a urca sus
- a coborî jos
- abundență mare
- amploare mare
- a se bifurca în două
- avalanșă de zăpadă
- mujdei de usturoi
- lihnit de foame
- a anticipa înainte
- perspectivă de viitor
- biografia vieții
- omletă de ouă
- a colabora împreună
- cutremur de pământ
- inundație de apă
- pereche de doi
- caligrafie frumoasă
- pubelă de gunoi
- dar, totuși
- a urma după
- întuneric beznă
Citește și: Cuvinte care nu se despart în silabe. Regulile gramaticale sunt clare, însă multă lume greșește
Pleonasme mai puțin cunoscute
În construcțiile pleonastice, greșeala poate fi de două tipuri. Fie primul cuvânt îl înglobează deja pe al doilea și nu este nevoie să îl folosim și pe acesta, fie sunt două cuvinte care au exact același înțeles. De exemplu, dacă spunem ”a reveni din nou”, verbul cu prefix ”a reveni” înseamnă ”a veni din nou”, așa că nu este nevoie să mai punem încă o dată locuțiunea ”din nou”. Dacă spunem ”pereche”, ne referim la ceva ce conține două elemente, astfel că alăturarea ”pereche de doi” este pleonastică.
Citește și: Ce sunt cuvintele polisemantice. Diferența dintre acestea și omonime, multă lume le confundă
Alte pleonasme pe care le auzim frecvent și la care nu ne gândim neapărat ca la niște greșeli sunt:
- a șopti încet – a șopti înseamnă a vorbi încet
- aversă de ploaie – aversa este o ploaie de scurtă durată
- reprodus întocmai – a reproduce înseamnă a reda cu exactitate ceva
- scurtă alocuțiune – alocuțiunea este o cuvântare scurtă, prin definiție
- partaj între părți – partajul reprezintă împărțirea unui întreg la mai multe părți
- pasaj de trecere – pasajul în sine este un spațiu destinat trecerii, traversării
- protagonist principal – protagonistul este, prin definiție, personajul principal
- aterizare la sol – a ateriza înseamnă a lua contact cu pământul, după un zbor
- a exmatricula din școală – a exmatricula înseamnă a exclude un elev din școală
- a epila părul – verbul a epila denumește acțiunea prin care se îndepărtează părul de pe corp
