Am un secret rușinos și mi-e teamă să îi spun soțului meu. Dar cred că nu sunt singura. Eu cred că nicio căsnicie nu este fără probleme. Nu cred, sub nicio formă, că există vreun cuplu unde curge numai lapte și miere și nu există nici măcar o mică discuție între ei, niciodată. Dar cred și mai cu tărie că unele cupluri au discuții serioase pe care încearcă să le gestioneze pentru a putea merge mai departe, împreună. Și mai cred că unele au și mici secrete. Mici, sau mari secrete. Sunt convinsă că sunt multe perechi care cred că știu totul unul despre celălalt, dar în realitate, fiecare dintre ei ascunde câte ceva.
Nu este posibil să-i spui soțului tău chiar și cele mai ascunse gânduri. Uneori, cred că și tu te-ai putea rușina dacă ai verbaliza acele gânduri. Și cred că sunt multe femei care au astfel de secrete, pe care nu le pot împărtăși cu partenerul lor. Vreau să cred asta, vreau să cred că nu sunt singura în situația asta. Și că nu e nicio problemă cu mine.
Am un secret rușinos și mi-e teamă să îi spun soțului meu
Sunt căstorită de aproape patru ani și pot să spun foarte mândră că nu l-am înșelat, fizic, niciodată. Chiar dacă fizic nu l-am înșelat, în mintea mea este mereu altcineva. Problema este că nu e un el, ci o ea. Simt o atracție inexplicabilă pentru femei și nu o pot controla. De câte ori văd o femeie atractivă în preajma mea, mă emoționez, mă fâstâcesc ca o adolescentă îndrăgostită. Lumea crede că sunt doar emotivă. Dar eu mă emoționez doar în fața acestor femei frumoase și atractive.
Soțul meu îmi spune mereu că sunt prea sensibilă și crede că mai sunt și cu capul în nori, uneori. Dar realitatea este că mi-e rușine să-i spun secretul meu. Mi-e teamă că nu mă va înțelege și mă va părăsi. Iar asta nu-mi doresc, cu niciun chip. Îl iubesc foarte mult și chiar ne gândim să avem un copil. Asta probabil că va închega și mai mult familia noastră.
Dar nu știu cum o să fac față acestei provocări. Chiar dacă să simt atrasă și de el, atunci când sunt în preajma unor femei, corpul meu parcă nu-mi mai aparține, parcă altcineva preia comanda și îmi produce niște reacții de neînțeles pentru mine.
Sunt fascinată de mama soțului meu
Problema este că inclusiv mama soțului meu îmi creează astfel de reacții și eu mereu mă pierd în prezența ei. Este o femeie extraordinar de frumoasă, care nu-și arată vârsta. Este genul lady, aristocrată, care chiar și când stă în casă, este mereu îngrijită și se îmbracă frumos când ia masa cu familia. De fapt, asta a fost o regulă în casa lor, mama lui fiind descendentă a unei vechi familii nobiliare. Eleganța și rafinamentul ei m-au fermecat de când am văzut-o prima oară. Soțul meu însă nu înțelege stângăcia mea în prezența ei și asta mă bucură, ca să fiu sinceră. El crede că, datorită sensibilității mele, mă simt intimidată de stilul ei. Însă asta este doar parțial adevărat. Adevărul este că mă fascinează, cu tot stilul ei.
Îmi spun mereu că toată lumea are secrete și încerc să mă autosugestionez că nu e nimic greșit cu mine. Dar tot ce-mi vine în minte este că am un secret rușinos și mi-e teamă să îi spun soțului meu. Și nu știu cât de firesc este să mă simt atrasă de femei, în general, dar mai cu seamă de mama soțului meu.
