Mereu am fost genul de persoană atipică. Fără să vreau. Dacă aveam de ales dintre nouă variante bune și una rea, cu siguranță o alegeam pe cea rea, fără să vreau. Parcă toată viața s-a ținut de mine ghinionul. Uneori, din neglijența mea, dar alteori, chiar fără să fac nimic deosebit. Așa s-a întâmplat și acum, când după un an de relație, am aflat că este fratele meu vitreg.
Deci, nu, nici în relațiile mele nu am scăpat de acest ghinion. M-am căsătorit la 24 de ani cu un bărbat pe care-l credeam de neegalat. Era deștept, priceput la orice și foarte tandru, iubitor. Era tot ce îmi doream de la un bărbat. Nu puteam cere mai mult de la o relație. Și a fost extraordinar vreme de câțiva ani, până când am început să mă gândesc că ar fi vremea să avem un copil.
Totul s-a schimbat din acel moment. Nu știu de ce, dar el nu a mai fost același, a devenit distant, brusc parcă tot ce simțea pentru mine s-a evaporat. Nici acum nu înțeleg dacă a fost doar speriat de o asemenea responsabilitate, sau doar egoist. Cert este că relația noastră s-a schimbat și a ajuns la final în scurt timp. La șase ani de la căsătorie eram divorțați și ne simțeam ca doi străini.
Divorțată, ca mama mea
Sigur că am fost afectată multă vreme, mai ales că aveam modelul mamei mele în față, care a divorțat de tatăl meu când eu eram foarte mică. Nu a mai putut îndura agresivitatea lui și problemele cu alcoolul pe care le avea, așa că a decis să mă protejeze și să se despartă de el.
Îmi amintesc și acum cum mă îmbrățișa mereu și uneori o simțeam că plânge. La început i-a fost foarte greu singură, stăteam cu chirie și, îmi povestea ea mai târziu, abia se descurca cu chiria și cu cheltuielile casei dintr-un singur salariu. Plus că mai plătea și o bonă, pe care o găsise în vecini. Era o învățătoare pensionară care făcea lecțiile cu mine zilnic, până venea ea de la muncă.
Pentru mine a fost o perioadă foarte frumoasă, dar mama îmi povestea mereu despre cât de greu i-a fost atunci. Apoi s-a recăsătorit. A găsit un bărbat bun cu care și-a refăcut viața. Era divorțat și el și avea un fiu, care a stat cu noi la început. Ne mutaserăm toți patru într-un apartament mai mare.
Nu aș putea spune că a fost o perioadă rea. Îmi amintesc că la început eram ușor confuză în legătură cu statutul meu de soră, dar atât mama, cât și noul meu tată au reușit cu mult tact să ne facă să ne simțim ca frații. Relația dintre noi a fost foarte bună, încă de la început. În curând s-a mutat la școala mea și începusem să mergem împreună la școală. Îmi plăcea să am un frate mai mare, mă simțeam mereu protejată și îmi plăcea sentimentul.
Ne atașasem unul de altul
Dar apoi s-a întâmplat ceva și Tudor a trebuit să plece de la noi. Mai târziu am aflat că mama lui a redeschis procesul și a câștigat custodia lui, astfel că a trebuit să plece cu ea. Aveam vreo 10 ani atunci și îmi amintesc că mi-a lipsit foarte mult. Ne atașasem unul de altul după mai bine de un an petrecut în aceeași casă.
Din păcate, noi nu ne-am mai văzut după aceea, pentru că mama lui s-a mutat din oraș cu Tudor și nu a mai ținut legătura cu tatăl lui. Anii au trecut, iar eu am uitat de el. Apoi m-am căsătorit, a mers cum a mers, iar după o vreme m-am gândit că poate ar trebui să încerc să-mi refac viața. Așa am cunoscut un bărbat pe Internet. Pentru că nu eram din același oraș, am vorbit și am ținut legătura pe rețelele de socializare. După câteva luni am constatat că ne înțelegem foarte bine și descopeream tot felul de compatibilități între noi.
A trecut aproape un an așa și apoi am decis să ne vedem. Întâlnirea a fost de vis, ne-am plăcut instant reciproc, ne și vedeam împreună pentru toată viața. Îmi spunea că sunt singura persoană care îl înțelege și că nu a mai simțit așa ceva pentru nimeni. Ca să fiu sinceră, la fel simțeam și eu. Acum îmi dădeam seama că nici chiar pentru soțul meu nu am avut sentimente atât de intense.
După un an de relație am aflat că este fratele meu vitreg
Planurile noastre acum vizau viața împreună și încercam să stabilim dacă ar fi mai convenabil să se mute el la mine în oraș, sau să mă mut eu acolo unde trăia el. A fost surprinzător să aflu că el și-a petrecut copilăria la mine în oraș. Am început să pun mai multe întrebări și așa am ajuns să trăiesc șocul vieții mele. După un an de relație am aflat că este fratele meu vitreg.
Acum încercăm să ținem relația ascunsă de părinți. Nu știm ce reacție vor avea. Mama cu siguranță nu va fi de acord, iar despre tatăl vitreg nu știu ce să zic. Mă gândesc că nici mama lui nu va vrea să audă de mine, mai ales știind că sunt fiica celei cu care s-a căsătorit fostul ei soț. În realitate, era atât de ranchiunoasă încât nu a suportat să vadă că fostul ei soț și-a refăcut viața cu o altă femeie și poate fi fericit.
Acum chiar nu știu cum să procedez. Am mare nevoie de un sfat avizat. Știu că nu avem legătură de sânge, dar nu îmi dau seama cât de moral este ca noi doi să avem o relație.
