Relația mea cu soțul meu este, oractic, inexistentă. Avem dormitoare separate, petrecem tmpul separat, dar mai avem aceași adresă în buletin. Soțul nu mp mai iubește, dar mi-a spus că nu dvorțează ca să nu-și supere părinții. A recunoscut, de altfel, că nu mai sime nimic pentru mine.
Nu pot să-l înțeleg
Deci, eu acum sunt doar un „attachement” de care nu poate scăpa din punct de vedere „administrativ”. Un fel de „închisoare” a lui, unde e ținut prizonier fizic, dar spiritul lui e liber. Cam asta înțeleg eu din tot ce-mi spune.
Dar pentru mine e mai jignitor faptul că stă cu mine doar ca să nu-și supere părinții, decât dacă m-ar părăsi demn, cu o strângere de mână și să rămânem în relații civilizate.
Nu pot să-l înțeleg șI nu voi reuși niciodată să pricep astfel de prejudecăți. „Să nu-mi supăr părinții”. Dar părinții lui stau la 400 de kiometri distanță. El preferă să fie nefericit, să mă facă și pe mine nefericită, decât să le spună părinților lui că relația noastră nu mai merge și că îi vom pune capăt.
Mă deranjează foarte mult inclusiv faptul că îmi spune că nu îl interesează nimic din ce fac eu, cu condiția să fiu discretă. Adică vreau nu vreau, m-am trezit într-o căsnicie de conveniență, doar de ochii lumii, fără să fiu întrebată dacă accept așa ceva.
Soțul meu nu mă mai iubește
Nici nu îmi dau seama cum am ajuns în situația asta. Acum trei ani când ne-am căsătorit eram cei mai fericiți. Aveam tot ce-și putea dori un cuplu. Eram fără grij, liberi, ne iubeam enorm și parcă toată viața urma să fie la fel. Nu înțeleg când s-au schimbat așa de mult lucrurile între noi.
Anul trecut mi-a spus că se mută în alt dormitor pentru că eu îl dezvelesc noaptea. Am glumit mult pe tema asta, dar încet, încet, ne-am îndepărtat tot mai mult. Au început să-mi lipsească serile în care stăteam doar îmbrățișați și discutam despre viață, despre noi, despre viitorul nostru. Sau pur și simplu ne uitam la un film înainte de culcare.
Apoi nici ziua nu am mai avut acele momente de intimitate. De mai multe luni își petrece weekendurile cu prietenii lui, fără mine. Îmi spune că e „seară cu băieții” și îmi spune să ies și eu cu fetele. Dar prietenele mele au căsnicii normale, iar în weekend ies cu soții lor. Noi ieșim uneori în timpul săptămânii.
În fine, am ajuns la punctul în care nu mai văd vreo altă soluție. Dacă el nu va face pasul, îl voi face eu și îi voi spune că vreau să divorțez. Este clar că soțul meu nu mă mai iubește, nu mai e nevoie de nicio dovadă suplimentară. Iar pentru mine, asta e suficient ca să îmi doresc să ies din această căsnicie.
