S-au întâmplat atât de multe lucruri în viața mea în ultimele zile, încât nici nu știu de unde să încep. Cea mai recentă e că m-a părăsit și m-a lăsat cu toate datoriile la bănci. Încă nu-mi revin din șocul ăsta, pentru că eu nu știam că noi avem probleme. Nu știam că el nu e fericit. Nu m-a lăsat niciodată să înțeleg asta. Ba, din contră, părea că totul merge bine între noi și chiar vorbeam că poate ar fi vremea să ne gândim la un copil.
Eram căsătoriți de 4 ani
Eram căsătoriți deja de patru ani, dar am decis că vom avea un copil atunci când ne vom permite și vom avea ce să-i oferim. Așa că nu ne-am grăbit. Am făcut un credit la bancă și ne-am luat un apartament. Mașină avea el când ne-am căsătorit, dar aceea o folosesc eu, iar pentru el am luat una mai nouă și mai performantă. Tot cu credit, tot pe numele meu, pentru că am salariu mai mare în documente. Deși el are întotdeauna mai mulți bani decât mine, fiind ospătar, mare parte din bani vin din ciubuc.
Credeam că suntem fericiți
Cert este că ne era bine. Eu lucrez la un spermarket, sunt șef de raion și de când sunt pe funcția asta am început să vorbim tot mai des despre ideea de a ne mări familia. Nu mi s-a părut deranjat de idee. Ba, din contră, părea încântat. Salariul meu mergea în mare parte la bancă, iar cu restul plăteam facturile și întreținerea. Banii lui erau pentru celelalte cheltuieli și pentru vacanțe. Am crezut mereu că ne-am organizat excelent și că avem o comunicare foarte bună. Nu mi-a trecut niciodat prin minte că el s-ar putea să nu fie fericit.
Tot ce am primit de la el a fost un bilețel, o notiță în care mă asigura că nu am făcut nimic greșit. Ce să spun, fără acel bilețel viața mea ar fi fost incompletă. Fac haz de necaz acum, dar sincer, nu reușesc să-mi revin din șocul ăsta.
Cu o seară înainte am gătit împreună și am băut câte un pahar de vin. Ne-am simțit foarte bine amândoi, nimic nu prevestea sfârșitul căsniciei noastre. Seara ne-am culcat veseli, a doua zi am plecat la muncă. Eu plec mai devreme decât el, așa că l-am lăsat acasă, dormind. Când am plecat spre casă știam că el ar trebui să fie la muncă, așa că am mers direct la el la restaurant. Mă gândeam că mâncăm împreună acolo și apoi vin acasă. Era obosită ș nu mai aveam chef să gătesc. Dar, surpriză.
M-a părăsit și m-a lăsat cu toate datoriile la bănci
Când am ajuns acolo mi s-a spus că nu e, că soțul meu a demisionat și că de azi nu mai muncește acolo. Am încercat să-l sun, dar telefonul lui era închis. Eram convinsă că s-a întâmplat ceva, dar la asta nu mă așteptam. Am mers acasă într-un suflet, așteptându-mă să-l găsesc acolo. Mă gândeam că s-o fi certat cu careva la muncă și, temperamental cum îl știu, o fi zis „ajunge” și a plecat. Știam că maiavea niște conficte cu șefa lui.
Acasă însă am găsit surpriza cea mare. Bilețelul în care mă anunța că a plecat să-și caute norocul. Că asta nu era viața pe care și-o dorea, că voia să trăiască aventura pe care nu a avut niciodată curaj să o trăiască.
Nu-i nimic, dacă vrea să trăiască aventura vieții lui, e perfect. Doar că m-a părăsit și m-a lăsat cu toate datoriile la bănci. Inclusiv mașina pe care eu o plătesc, e la el, acum. Iar eu conduc vechitura lui, pe care voia să-o dea la Rabla.
Nu o să înțeleg niciodată ce s-a întâmplat cu el. Ce l-a schimbat, ce l-a făcut să plece și să abandoneze toat proiectele noastre. La un moment dat o să încetez să mă mai întreb.
