Întotdeauna am crezut că mariajul înseamnă mai mult decât conviețuire. L-am văzut ca pe o comuniune aproape de perfecțiune. De accea m-am căsătorit târziu, pentru că am așteptat să-l găsesc pe cel potrivit, care să-mi împărtășească părerile. Însă am constatat că nu e așa de simplu. Soțul meu nu își împarte banii cu mine. Și nu doar banii.
S-a schimbat după căsătorie
După ce ne-am căsătorit am descoperit că totul nu a fost decât o „strategie de marketing”, pentru a mă cuceri. În realitate, soțul meu nu împărtășește aceleași convingeri ca mine și, mai grav, nici măcar nu vrea să schimbe nimic la el.
De fapt, el se comportă ca și cum ar fi tot pe cont propriu. Nu mă deranjează neapărat că nu împarte banii cu mine. La urma urmei, eu câștig cel puțin la fel de mult ca el. Însă mă deranjează ideea în sine că, deși suntem căsătoriți, suntem, în realitate, tot separați. Noi, doar dormim în același pat, în rest, totul este separat.
Soțul meu nu își împarte banii cu mine
Încă de la nuntă, soțul meu a decis să împărțim banii. Lui i se pare că eu sunt prea neglijentă și cheltui prea mult. Așa că a stabilit cum să împărțim cheltuielile casei, ca să nu existe discuții. Recunosc că am fost puțin șocată la început, dar nu mai aveam ce să fac, pentru că nu a vrut nici măcar să discutăm pe tema asta. Decizia lui era luată și eu nu aveam altceva de făcut decât să mă supun.
Problema este că acum, eu sunt însărcinată. Mă întreb cum va gândi el cheltuielile cu copilul, mai ales că firma la care lucrează el este în faliment. Din câte se spune prin oraș, în maxim două luni se va închide. Mă gândesc dacă va trebui să-l împrumut cu bani atunci când va rămâne fără loc de muncă. Desigur că nu voi face asta, ci voi prelua toate cheltuielile. Sper că atunci va înțelege cât e de greșită atitudinea lui.
El nu vorbește acum despre asta, deși pare destul de tensionat. Mai este și sarciana mea, de care el nu a fost prea încântat. El nu și-a dorit copii, mi-a spus mereu că nu este pregătit să devină tată. Dar eu am aproape 40 de ani și nu vreau să mai aștept până când se va simți el pregătit. Dacă nici la vârsta asta nu este, fiind de aceeași vârstă cu mine, atunci mi-e clar că nu va fi niciodată.
Nu mă pot obișnui cu ideea
Nu știu dacă e firesc să fim separați cu banii. Înțeleg să împărțim cheltuielile casei, să acoperim împreun cheltuielile. Dar nu mi se pare firesc să nu avem, reciproc, acces la banii celuilalt, atâta vreme cât suntem familie. Poate sunt exagerată, dar eu am în minte modelul familie mele. Nu-mi pot imagina cum ar fi procedat mama, care a fost casnică și avea grijă de noi și de casă, dacă ar fi fost cu banii separați.
Mi-e greu să accept această separare în familie, și nu mă refer doar la faptul că soțul meu nu își împarte banii cu mine. Mă refer la toate lucrurile pe care le face în continuare ca și cum nu ar fi parte dintr-o familie. Mă refer la faptul că am mers în vacanță doar acolo unde mi-am putut plăti biletul. Acolo, însă, am fost nevoită să mă uit la el cum își cumpără diferite suveniruri și obiecte, în timp ce eu, având mai puțini bani, am asistat doar. Mi s-a părut ciudat. Nu mi se pare că e în regulă, dar nu știu cum să procedez cu el.
