Sunt căsătorită de doi ani, dar am început să mă întreb dacă a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o. Nu știu ce să mai cred despre soțul meu. Cât timp ne întâlneam, totul era minunat. Aveam o relație foarte armonioasă. Noi nu am stat împreună până la căsătorie. Dar acum, soțul meu preferă să iasă cu băieții decât să petreacă timp cu mine. Nu îmi dau seama ce s-a întâmplat între timp, când s-au schimbat lucrurile atât de mult.
Pleacă de acasă cu orice ocazie
De la băiatul care ar fi făcut orice pentru mine, a ajuns omul care pleacă de acasă cu orice ocazie. Și dacă nu are un motiv întemeiat, iese cu băieții. Iese cu oricine, oriunde, doar să fie plecat de acasă. Cel puțin asta e impresia mea.
Poate ar fi trebuit să ne mutăm împreună fără să ne luăm un astfel de angajament. Eu îmi doresc foarte mult să avem un copil, iar în prezent urmez un tratament pentru infertilitate. Dar deja mă gândesc dacă soțul meu va fi capabil să facă față la o astfel de solicitare, pentru că a fi părinte nu e ca și cum ai putea să renunți când nu-ți mai place. A fi părinte e o sarcină foarte dificilă și necesită toată responsabilitatea de care poți da dovadă. Iar soțul meu, cel puțin în prezent, nu prea dovedește responsabilitate.
Soțul meu preferă să iasă cu băieții decât să petreacă timp cu mine
În urmă cu două zile chiar ne-am certat foarte urât din cauza asta. El a plecat într-un moment în care aveam nevoie de ajutorul lui. Nici măcar nu i-a păsat.
În ultimele două săptămâni a venit o echipă de muncitori care a renovat baia și bucătăria. De fiecare dată a plecat și m-a lăsat singură cu muncitorii. Acum, după ce echipa a plecat, aveam nevoie de ajutorul lui să facem curat și să punem mobila la loc. Dar s-a dus, din nou, cu prietenii lui. M-am supărat foarte tare pe el și i-am spus că dacă el nu mă ajută, nu mai fac nici eu nimic. Și nu am făcut. Iar seara, când s-a întors acasă, a fost furios că a găsit totul în dezordine. Așa că a plecat la mama lui, sau cel puțin mie așa mi-a spus. Eu nu pot să verific, deoarece mama lui nu mă acceptă și eu nu o vizitez niciodată. Probabil că dacă aș suna-o nici măcar nu mi-ar răspunde la telefon.
Nu am de gând să cedez
Acum mă gândesc dacă azi va veni acasă. Eu încă nu am făcut curat și nu am de gând să fac fără ajutorul lui. Nu știu dacă ar trebui să continui acest „război” cu el sau ar trebui să-l chem pe fratele meu să mă ajute și să terminăm odată cu prostia asta. Pe de altă parte, mă deranjează faptul că simt că nu mă respectă deloc. Nu așa ar trebui să se comporte un bărbat cu soția lui. Înțeleg că a fost cocoloșit de mama lui, care nu l-a lăsat niciodată să facă niciun pic de efort. Nici măcar să bată covoarele, deși era bărbat în toată regula. A preferat să facă ea toată treaba în casă, în timp ce fiul și soțul ei se uitau la televizor sau plecau de acasă. Eu nu voi fi ca mama lui și ar trebui să accepte asta.
Cert este că deocamdată nu vine acasă și în curând îmi voi pierde răbdarea. Poate voi pleca și eu la mama. Nu mi se pare ok că soțul meu preferă să iasă cu băieții decât să petreacă timp cu mine. Nici să se poarte ca și cum nu ar fi căsătorit sau ca și cum ar avea o servitoare în casă.
