Când o relație ajunge la capăt, pur și simplu știi că e finalul. Orice ar mai face, oricât ar încerca, știi că nu mai poate să te recucerească. Însă partea proastă e când știi că relația a ajuns la final, dar nu poți face nimic în acest sens. Vreau să-l părăsesc, dar nu pot din cauza copiilor. Nu știu cum aș putea să mă descurc singură cu doi copii.
Am un băiat și o fată, de nouă și șapte ani. Copiii mei sunt lumina ochilor mei, dar din păcate, cu tatăl lor nu mai pot să mă înțeleg. Orice am încercat, nu mai merge. E mereu nervos când vine acasă, mereu tensionat, nemulțumit. Critică orice fac, sau ce nu fac. Însă din păcate nu pot să fac nimic, cel puțin pe moment. Locuim în apartamentul lui, iar noi nu suntem căsătoriți legitim. Dacă ne despărțim, eu îmi pot lua doar hainele și atât. Eu nu am loc de muncă, pentru că am renunțat când am rămas însărcinată cu al doilea copil. Mi-a tot spus că familia noastră are nevoie de mine, nu de banii mei. Acum suntem toți dependenți de el, iar el profită de acest fapt.
Vreau să-l părăsesc, dar nu pot
În ultimii ani a început să se comporte ca un adevărat tiran. El câștigă foarte bine, are un atelier de vulcanizare și este ocupat mai toată ziua. Eu am fost vânzătoare, dar după ce am muncit peste 15 ani, mi-a cerut să renunț. Acum, chiar dacă aș mai vrea să-mi găsesc un loc de muncă, după atâția ani de pauză nu cred că m-ar mai angaja cineva. Vor mereu fete tinere, care acceptă salarii mici, iar eu nu mi-aș permite, cu doi copii, să lucrez pe un salariu minim.
Din păcate, părinții mei au murit amândoi în urmă cu doi ani, într-un accident de mașină. Nici măcar de ajutorul lor nu mai pot beneficia. Mă simt atât de singură și de vulnerabilă, iar cei doi copii ai mei sunt singurii care mă mai ajută să nu o iau razna.
Am încercat să vorbesc cu el de mai multe ori. Am încercat să fiu și mai fermă și i-am spus că dacă nu își schimbă comportamentul, iau copiii și plec. A râs și m-a întrebat: unde? Atunci a fost prima dată când am realizat că eu chiar nu am unde să plec cu ei.
Nu am frați sau surori. Singura mea soluție ar fi să mă mut la țară, în casa părinților mei, rămasă goală acum. Dar asta ar însemna să mut copiii la școală, să-i privez de posibilitățile pe care le oferă un oraș mare, unde trăim noi acum. În plus, nu știu ce aș munci la țară, pentru că șanse să găsesc acolo un loc de muncă sunt zero. Iar pentru navetă e prea departe.
Spune că l-am discreditat în fața copiilor
Ultima dată când ne-am certat i-a trimis pe copii la culcare, deși ei nu luaseră încă cina. Însă el avea chef de scandal și a vrut să face „ordine” în casă, adică toată lumea să-l asculte. A țipat la ei să meargă în camera lor, după care a avut o discuție mai atipică cu mine. Atunci chiar m-a amenințat că dacă îl mai contrazic și comentez ceva când el decide ceva, data viitoare nu vom mai discuta, ci mă va „corecta” așa cum, spune el, ar fi trebuit să o facă de la început. Se plângea că l-am discreditat în fața copiilor.
Discutam despre fiul nostru, care are nouă ani și vrea să facă înot. Evident că l-am susținut și am spus că ar trebui să-l ducem la un bazin, însă tatăl lui s-a opus. Am insistat, i-am adus argumente, i-am spus cât de important este sportul pentru sănătatea copiilor și mai ales înotul. Ei bine, pentru că nu i-am dat ascultare, a ieșit un scandal monstru. M-a amenințat că data viitoare mă și lovește, dacă mai îndrăznesc să-l contrazic în fața copiilor.
Sincer, chiar nu știu ce soluție să mai găsesc. Vreau să-l părăsesc, dar nu pot atâta vreme cât nu am nici loc de muncă, nici locuință. În plus, nu știu cum vor resimți, copiii, lipsa tatălui lor.
