Mi-am înșelat soțul cu cel mai bun prieten al lui, iar acum vreau să divorțez și să ne căsătorim. Problema e că el nu vrea să îmi redea libertarea.
Totul a început în urmă cu patru ani, când prietenul lui cel mai bun a revenit în țară după ce a fost plecat în străinătate mai mulți ani. Amândoi IT-ști, vorbesc „aceeași limbă”, au fost colegi de facultate și de cămin și cei mai buni prieteni. După ce a lipsit atâția ani din țară, la revenire nu-și mai găsea locul nicăieri. Nu se mai putea adapta la vechea lui viața. Prietenii lor se împrăștiaseră, unii în alte țări, alții în alte orașe.
Vlad a revenit în orășelul nostru, unde rămăsese și Claudiu – soțul meu, cu mine. Avantajul era că, fiind la doar două ore de București, putea oricând să meargă la birou, dar prefera să muncească de acasă. Așa a ales și Vlad, decizia fiind luată mai mult datorită lui Claudiu. Acum erau din nou colegi, și la muncă, iar cum Claudiu îi rămăsese singurul prieten, în scurt timp, Vlad a devenit parte din familie.
Au început ieșirile în trei, duminici „în familie” și tot restul. Ce mai, era „de-al casei”. Rând pe rând, lucrurile s-au așezat și în viața lui și a început să se readapteze la viața acasă.
Au început să se invidieze reciproc
La un moment dat, văzându-i mereu împreună, am observat la ei doi un fenomen ciudat. Nu știu dacă doar mi se părea, dar amândoi se invidiau reciproc. Vlad îl invidia pe Claudiu pentru că are o viață de familie așezată, făceam planuri să avem copii, aveam deja casa noastră și chiar dacă aveam un credit la bancă, ne mergea bine.
Pe de altă parte, Claudiu îl invidia pe Vlad pentru libertatea cu care, de la un timp, epata. Mai ales că nu rata nicio ocazie de a-l face inconfortabil pe Claudiu, apărând cu câte o nouă cucerire. Chiar dacă mergeam împreună, până și și prin cluburi uneori. Practic, soțul meu avea tot atâta libertate ca și Vlad, mai puțin partea conjugală. Dar tot îl simțeam că e ușor invidios pe el. Așa că i-am dat și mai multă libertate. Am început să nu mai merg cu ei peste tot, îi lăsam să iasă „ca băieții”. Doar că nu am făcut decât să-l încurajez să-și „testeze” bărbația, aia de care se simțea castrat în prezența lui Vlad.
M-am sesizat în momentul în care am observat că își ascunde telefonul. Nu m-am uitat niciodată în telefonul lui, dar mi s-a părut suspect când am văzut cu câtă grijă îl ascunde de ochii mei. Am știut atunci că se întâmplă ceva și, evident, când am prins ocazia, l-am verificat. Atunci am înțeles de ce era atât de atent să-l ascundă. Dovezile infidelității lui erau grămadă. Dacă aș fi fost curioasă să-i verific conturile de pe rețelele de socializare aș fi putut vedea, fără să mai caut în telefonul lui.
Infidelitatea lui era evidentă
Nu aș putea spune că m-a surprins foarte tare, pentru că era destul de clar că nu e mulțumit de o vreme. Dar ce m-a surprins neplăcut a fost tăria cu care a negat totul. Atât de tare, încât a reușit cumva, să-mi producă confuzie și îndoială. Acum nu mă mai miră, doar îl iubeam și îmi doream să cred altceva. Dar parcă un mic demon mă împingea să caut mai departe. Odată intrat în minte microbul geloziei, greu mă mai putea opri ceva.
Am încetat să-i mai caut în telefon sau contul de Instagram. În schimb, am ales să îl verific pe Vlad. El nu se aștepta să fie în vizorul meu. Își lăsa telefonul mult mai ușor la vedere. Și nu-și ștergea mesajele. Așa am aflat cine e domnișoara cu care se vedea Claudiu, unde merg toți patru și ce îmi spuneau mie ca să mă îmbrobodească.
După ce am aflat tot, a venit momentul să-l confrunt. Știam deja de o vreme că nu mai pot avea încredere în soțul meu. Dar în Vlad? Noi eram prieteni. L-am „consiliat” la fiecare relație pe care o avea. I-am făcut supă și i-am dat medicamente când a avut febră. Eram ca frații, nu mă așteptam ca el să mă trădeze. Nu vedeam miza. Așa că am decis că vreau să mă uit în ochii lui și să-mi spună de ce face asta. De ce-l acoperă pe Claudiu în mizeria pe care mi-o face.
Căsnicia mea era compromisă
Nu am vrut ca soțul meu să asiste la scena asta, așa că l-am chemat pe Vlad să mă ajute la calculator, spunându-i că am o problemă, iar Claudiu e plecat la București și nu mă poate ajuta. Singurul lucru adevărat era că soțul meu nu era acasă. Dar nu aveam nici cea mai vagă idee dacă era la București, așa cum îmi spusese mie, sau era cu domnișoara pe undeva. Înclin să cred varianta a doua.
De când a intrat în casă, l-am întrebat direct: cine e Corina. Și de ce nu mi-ai spus de ea niciodată. Am înțeles că sunteți prieteni, dar cu mine nu ești prieten?
A lăsat capul în jos, roșu la față, și-a cuprins fața în mâini, parcă nemaidorind să vadă și să audă nimic. Apoi s-a așezat și mi-a spus tot. Cu lux de amănunte. Cum s-au cunoscut într-o seară în care eu nu am ieșit cu ei. Exact cum bănuiam. Mi-a povestit cum domnișoara s-a îndrăgostit de el iremediabil și, chiar dacă ar fi vrut să-i pună capăt, era mereu amenințat că mă va suna și îmi va spune tot. Și cum erau amândoi prinși în această capcană, iar el nu știa cum să-mi spună.
Căsnicia mea era, clar, terminată. Nu mai era o căsnicie, era o joacă de-a șoarecele și pisica între mine și ei trei. Nu aș mai fi putut să am încredere vreodată în Claudiu, și nici nu mi-am imaginat că voi mai putea vreodată să dorm cu el în același pat.
Mi-am înșelat soțul cu cel mai bun prieten al lui
Toate noutățile astea le simțeam ca pe niște cuțite înfipte direct în inimă. Am început să plâng, iar Vlad încerca să mă consoleze. Eram supărată și pe el. M-a luat în brațe, a început să mă mângâie pe păr și asta a fost tot. Îmi mai amintesc că m-am trezit din transă după un timp. Când ni s-au întâlnit privirile nu știam niciunul cum să reacționăm. Nu ne-a luat mult să înțelegem că ne iubim. A fost un moment foarte încărcat. Pe de o parte mi-am înșelat soțul cu cel mai bun prieten al lui, dar eram îndrăgostită de el. Pe de altă parte, tocmai aflasem că de luni bune, soțul meu mă înșală.
Când a venit acasă Claudiu i-am spus că știu tot și că vreau să divorțăm. Nu a fost de acord, ba mai mult, el s-a simțit ușurat. Acum, că am aflat, nu mai putea fi șantajat de tânăra lui cucerire. Așa și-a imaginat el că se rezolvă totul.
A trecut un an de atunci. Am început să nu ne mai ascundem și i-am spus și noi de relația noastră. Șocul lui a fost chiar mai mare decât mă așteptam, dar tot nu vrea să divorțăm. Eu însă nu mai pot avea încredere în el. Acum iar e invidios pe Vlad.
