Am 37 de ani și sunt căsătorită de cinci ani și jumătate. Înainte de căsătorie am mai avut patru ani de relație. Totul a fost bine și pare că este în continuare bine între noi. Totuși, este ceva apăsător care parcă ne strică tot. Simt că relația noastră a intrat în monotonie și nu mai avem nimic din pasiunea de la început.
Monotonia, periculoasă pentru relația de cuplu
Mă aștept să fiu criticată, să mi se spună „cu femeile nu-i bine nicicum”, sau că „de prea mult bine o ia razna” și alte asemenea aberații. În realitate, eu cred că monotonia și starea aceea de suficiență într-o relație poate face mai mult rău decât un inconvenient precum un adulter sau vreo altă problemă ce poate pune cuplul în pericol.
Am văzut cupluri care după ce au depășit momentul de criză în urma unui adulter, relația lor s-a schimbat în bine. Posibil pentru că cel care a înșelat și-a dat, apoi, mai mult silința, mustrat de conștiință. Desigur, sunt multe cele care s-au destrămat în urma unui astfel de eveniment. Însă ce vreau eu să spun e că și monotonia poate face cel puțin la fel de mult rău.
Simt că relația noastră a intrat în monotonie
Avem același ritual de când locuim împreună. El pleacă dimineața la muncă, eu plec mai târziu, după el. După masa, după ce ne întoarcem, exact celeași lucruri casnice și scurte discuții care au devenit deja banale. Nu mai ieșim nicăieri, nu mai facem nimic împreună. Suntem mereu prea obosiți pentru orice.
Îmi lipsește emoția aceea de a început, tensiunea pe care o simțeam când știam că urmează să ne întâlnim, jocurile noastre, tot acela amalgam de emoții care mă făceau să simt că trăiesc.
Cel mai tare mi-e frică de faptul că s-ar putea ca și el să simtă exact la fel, iar dacă așa stau lucrurile, de aici și până la punctul în care va apărea altcineva în viața lui sau a mea e foarte aproape. Nu aș vrea să aștept până ajungem acolo, mi-ar plăcea să fiu cu un pas mai înainte și să iau măsuri.
Încerc să descopăr cum aș putea să readuc pasiunea în cuplu. Cum aș putea sa readuc emoția, ce să fac pentru a ne simți amândoi vii, din nou, în această poveste.
Nu vreau să las povestea asta să moară
La urma urmei, am avut o poveste foarte frumoasă. El mă știa încă din liceu, dar aparent nu avea curaj să-mi vorbească. Au fost necesari câțiva ani de zile până să-și facă curaj să mă abordeze. Însă după ce a făcut-o, am fost pur și simplu fascinați unul de altul. Parcă toată viața căpăta sens dintr-o dată. Totul se lumina în jurul nostru. Am înțeles atunci că asta trebuia să fie viața noastră și nu ne mai vedeam trăind unul fără altul.
Tocmai de aceea mi-e frică acum să nu se strice totul. Însă simt că relația noastră a intrat în monotonie și asta ne poate aduce sfârșitul poveștii noastre de iubire.
Aș avea nevoie de un sfat care să mă ajute să reaprind flacăra în căsnicia asta, să nu o las să moară.
