Nu am crezut niciodată că o căsnicie ar trebui să însemne sclavie. Am presupus că e vorba de niște obligații pe care trebuie să ni le asumăm fiecare. Dar nu am crezut că voi fi singura care va munci. Nu mă ajută cu nimic în casă, soțul meu așteaptă să îl servesc ca și pe un stăpân.
Mă deranjează aceste gesturi
La început mi s-a părut amuzant și am făcut totul pentru el, pentru că așa e la început. Însă așteptam ca și el să facă pentru mine unele lucruri. Însă am tot așteptat, degeaba. Îmi cere să-l servesc, chiar dacă ceea ce își dorește e chiar lângă el. Cel mai frecvent exemplu este când ne pregătim să mergem undeva.
Deși el e gata primul și apoi așteaptă după mine – problemă generală a femeilor – mă întrerupe și îmi mai cere câte ceva. Ba să scot gunoiul, ba să-i aduc o altă jachetă, să-i dau un măr să mânânce cât timp așteaptă după mine. Astea sunt cele mai enervante gesturi. Dar unele sunt și mai și.
Nu mă ajută cu nimic în casă
Nu am pretenția să spele vasele, dar poate cel puțin să își strângă farfuria după ce mănâncă. Nu doar că nu o face, însă are pretenția să îl și servesc, exact ca o sclavă.
Amândoi muncim, însă eu muncesc de acasă acum. Astfel, pretenția lui este ca în momentul în care el vine acasă, totul să fie curat, mâncare gătită, totul pus pe masă, pregătit pentru când vine el. Dar nu înțelege că și eu am un seriviciu și nu îmi permit să fac toate acestea.
I-am propus de mai multe ori să angajăm o femeie să ne ajute la lucrurile acestea, însă el nici nu vrea să audă. Când îi propun așa ceva țipă la mine și spune că nu sunt capabilă să am grijă de bani și că sunt risipitoare. Eu mă întreb însă dacă nu cumva merit și eu să fiu puțin menajată, Pentru că programul meu începe dimineața înainte de ora 06.00, când mă trezesc să pun mâncarea la foc. Asta pentru că la ora 08.00, când încep și eu munca și trebuie să fiu deja la calculator, să fie deja gata. Apoi, după ce termin programul la ora 16.00, încep să mă ocup de gospodărie. Spălat, călcat, menaj. Niciodată nu pune mâna pe nimic, totul așteaptă să fac eu, ca și cu meu nu aș avea niciun job și aș sta toată ziua la televizor.
Mama lui îl susține
Programul ui, în schimb, este total diferit. El pleacă înainte de ora 08.00 la muncă și vine în jurul oreu 17.00. Apoi servește masa, după care se așează pe canapea la televizor. Nici măcar dacă îi spun că trebuie să facem cumpărături, nu-l pot mișca din loc. Îmi spune să merg singură, chiar dacă asta înseamnă că voi căra singură sacoșele grele.
Nu mai știu cum să procedez cu el. Nu mă ajută cu nimic în casă. I-am spus inclusiv mamei lui că nu mi se pare normal să se comporte cu mine ca și cu o sclavă. În schimb, răspunsul ei a fost că la fel e și tatăl lui și că așa sunt bărbații în familia lor. Sincer, dacă vom avea copii, sper să fie un băiat, pe care îl voi învăța cât de greșită este o astfel de atitudine. Îl voi învăța cum să trateze cu respect o familie îi îl voi da pe soțul meu ca exemplu negativ.
