Papa Francisc, liderul Bisericii Catolice, va fi înmormântat la Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, locul său de odihnă finală după moartea sa, care a avut loc în a doua zi de Paște. Sicriul său este depus în prezent la Bazilica Sfântul Petru din Vatican, unde credincioșii pot să-i aducă un ultim omagiu până vineri. Slujba de înmormântare va avea loc sâmbătă. Deși Papa Francisc a fost un susținător activ al donării de organe, el nu își va putea dona organele după moarte, chiar dacă ar fi exprimat această dorință în timpul vieții. Oficialii Vaticanului au explicat că aceasta este o regulă stabilită din considerente legate de rolul papal, dar și de tradițiile religioase care guvernează acest rang.
Susținerea publică a Papei pentru donarea de organe
În trecut, Papa Francisc a vorbit deschis despre importanța donării de organe. În octombrie 2014, cu ocazia Zilei Europene a Donării de Organe, organizată de Vatican, Suveranul Pontif a descris gestul donării ca fiind „o mărturie a iubirii față de aproapele nostru”. Aceste cuvinte au fost apreciate de comunitățile medicale și religioase deopotrivă, întărind ideea că Biserica Catolică vede în acest act o formă de generozitate și solidaritate umană. Cu toate acestea, sprijinul său public nu schimbă realitatea că, în calitate de papă, organele sale nu pot fi donate după deces.
Regula care împiedică donarea organelor de către papi
Multe persoane au presupus că interdicția de a dona organele după moarte ar fi legată de vârsta înaintată a papilor, însă adevărul este legat de o regulă mai puțin cunoscută a Bisericii Catolice. Acest lucru a devenit evident în cazul predecesorului lui Francisc, Papa Benedict al XVI-lea, care deținea un card de donator emis în Germania încă din anii ’70. Totuși, Vaticanul a precizat la momentul respectiv că, odată ales papă, cardul de donator devine „invalid”.
Monseniorul Georg Gaenswein, secretarul personal al Papei Benedict, a explicat într-o scrisoare că, deși acesta deținea un card de donator, documentul și-a pierdut valabilitatea odată cu alegerea sa ca lider al Bisericii Catolice. Ulterior, Vaticanul a intervenit și a cerut unui medic german, care îl promova pe Benedict ca exemplu pozitiv în campaniile de donare de organe, să înceteze, deoarece statutul papal îl făcea ineligibil pentru un astfel de gest.
Motivul simbolic și religios din spatele deciziei
Oficialii Vaticanului au explicat că, atunci când un papă moare, corpul său nu mai este considerat proprietate individuală, ci aparține întregii Biserici. Din acest motiv, trupul trebuie să fie îngropat complet, fără ca organele sale să fie extrase. În plus, dacă un papă decedat ar fi canonizat ulterior ca sfânt, organele donate ar putea deveni relicve – adică obiecte sfinte, demne de venerare – în corpurile altor persoane. Această situație este considerată inacceptabilă în cadrul tradiției catolice.
Un purtător de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, a comentat la vremea respectivă decizia lui Benedict de a deveni donator în tinerețe.
„Papa a făcut evident această alegere cu mulți ani în urmă. În calitate de cetățean privat, putea lua o astfel de decizie, dar acum are un alt rol”, a spus acesta.
Un gest de iubire rămas simbolic pentru papi
Astfel, deși Papa Francisc a susținut clar și public importanța donării de organe ca act de iubire și solidaritate, el nu va putea contribui în acest fel după moarte. Din punctul de vedere al Vaticanului, gestul rămâne unul simbolic pentru papi, dar imposibil de aplicat în realitate din cauza statutului special pe care aceștia îl au în Biserică. Organele lor trebuie să rămână întregi, iar trupul, păstrat complet, pentru a fi înmormântat conform tradițiilor seculare ale credinței catolice.
