Tradiția de a merge cu colindul s-a transmis din generație în generație, iar în unele zone ale țării se păstrează la fel ca în timpurile străvechi. Anumite colinde se cântă în Ajun, în timp ce altele sunt destinate Anului Noi. Ce colinde se cântă în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie, potrivit tradiției și care este cel mai vechi colind cunoscut. Cântecele care vestesc Nașterea Domnului și pe care este bine să le asculți, cu ocazia acestei sărbători.
Când se merge cu colindul, de fapt
Colindele reprezintă modalitatea prin care este vestită Nașterea Domnului. Ele există, în forma în care le știm astăzi, din epoca contemporană și s-au transmis mai întâi prin viu grai. În trecut, în Imperiul Roman, erau cântate colinde de Anul Nou, pentru a elogia Soarele.
Pe măsură ce anii au trecut, la popoarele creștine au apărut cântecele prin care este vestită Nașterea Mântuitorului. Colindele au început, așadar, să fie cântate de Crăciun, nu de Anul Nou, cum se întâmpla în trecut. Copiii și tinerii merg din casă în casă pentru a colinda, în Ajunul Crăciunului. Deși în ultimii ani colindătorii apar din ce în ce mai devreme, tradiția spune că doar pe 24 decembrie se merge cu colindul.
Citește și: Istoria colindelor din Ajunul Crăciunului. Aveau cu totul altă semnificație la început
În unele zone ale țării, se păstrează tradiția, iar copiii și tinerii merg la colindat îmbrăcați în costume populare. Gazdele îi cinstesc cu mere, nuci, covrigi și așa-numiții ”colindeți”. Aceștia sunt niște colaci făcuți din grâu măcinat și apă, special pentru a fi oferiți conlindătorilor. Gospodinele mai prepară și niște turte, numite Scutecele Domnului, pe care le oferă colindătorilor în Ajun.
Ce colinde se cântă în Ajun de Crăciun
Există numeroase colinde pe care oamenii le ascultă și le cântă cu ocazia Crăciunului. Tradiția spune că două dintre ele vestesc cel mai bine Nașterea lui Hristos. Este vorba despre ”Steaua sus răsare”, care face referire la steaua care i-a condus pe cei trei magi către ieslea în care s-a născut Mântuitorul, și despre ”Bună dimineața la Moș Ajun”.
Citește și: Când se merge cu colindul. Tradiții și obiceiuri în diferite zone ale țării
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte (bis)Că astăzi Curata
Prea Nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia (bis)Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază.Şi dacă porniră
Îndată-l găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară (bis)Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Având fiecare
Bucurie mare (bis)Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Până la bătrâneţe (bis)
Alte colinde care se intonează în multe zone ale țării sunt ”Trei păstori” și ”Domn, domn, să-nălțăm”. Pe de altă parte, cel mai vechi colind românesc se pare că este ”Leru-i ler”, care în prezent are numeroase variante de versuri.
Citește și: Cele 3 plante pe care să le dăruiești de Crăciun. Aduc noroc și bunăstare
Ce înseamnă cuvântul ”ler” din colinde
În multe colinde vechi regăsim, la refren, sintagma ”leru-i ler”. Potrivit lingviștilor, această expresie este destul de veche și ar fi corespondentul cuvântului evreiesc ”Aliluia”. Nu are o semnificație anume, în sensul în care nu poate fi tradusă, ci este mai degrabă o interjecție. Sintagma este folosită în refrenele colindelor, pentru sonoritatea pe care o dă acestora.
O altă explicație este dată de Victor Kernbach, în Dicționarul de mitologie generală. Potrivit definiției pe care o regăsim acolo, ”ler ar putea fi un împrumut de la celți, în limba cărora Ler era numele unei zeități a mărilor (Lair/Llyr)”.
