Nu știu dacă orice femeie își dorește copii, dar eu cu siguranță îmi doresc. Din păcate, nu primim întotdeauna ceea ce ne dorim. După cinci ani de căsnicie am constatat că nu pot rămâne însărcinată. Însă dincolo de tristețea mea, soțul a început să facă presuni asupra mea, iar acum mă amenință cu divorțul.
Știu că sunt femei, cupluri care nu doresc copii. Nu spun că e greșit sau corect, pentru că asta ține de fiecare în parte. Fiecare știe cel mai bine ce e bun pentru el, iar să ai sau nu un copil este o alegere pe care nu o faci la voia întâmplării. Cred că este cea mai mare responsabilitate pe care ar trebui să și-o asume un adult. Am ajuns la vârsta la care mă simt pregătită, îmi doresc, ba chiar aș vrea să se întâmple cât mai repede, pentru că am deja 36 de ani și corpul nu mai face față stresului unei sarcini la fel de bine ca și la 20 de ani.
La un consult, medicul mi-a spus că am o trompă uterină înfundată. Am făcut tratament, am suportat o intervenție despre care se spune că e minim invazivă, dar care a fost extrem de neplăcută și, până la urmă, dureroasă, însă tot degeaba. Nu am rămas însărcinată până acum.
Nu pot rămâne însărcinată
Acum, medicul spune că nu ar mai trebui să fie nicio problemă la mine și îmi sugrează că ar trebui să facă un control și soțul meu. El spune că s-ar putea să fie la el o problemă, însă el nici nu vrea să audă de așa ceva. Chiar i-am spus că sunt dispusă să încercăm procedura de fertilizare in vitro, însă el se aprinde și îmi spune că sunt nebună. Crede că printr-o astfel de procedură am putea avea copii cu handicap.
Nu vrea să meargă la medic, nu vrea fertilizare in vitro, de adopție nici nu poate fi vorba, dar vrea să avem un copil și pune toată presiunea pe mine. Mă acuză că eu sunt vinovată și chiar mă amenință că divorțează.
Acum nu știu ce aș mai putea să fac în plus, pentru că și eu îmi doresc un copil la fel de mult ca și el. Însă în condițiile astea, încep să am îndoieli că va fi un tată potrivit pentru copilul meu. Mă face să mă simt de parcă am fi în tabere diferite și suntem unul contra altuia. De parcă nu am avea amândoi aceeași dorință, același vis, de a deveni părinți. În plus, aruncă toată vina asupra mea, deși eu am făcut tot ce a trebuit pentru asta.
Mă amenință că divorțează
De o vreme încoace, de câte ori vine vorba despre asta, mă amenință că divorțează. Îmi tot spune că dacă nu fac un copil, își va găsi alta. Din păcate, eu mă tem că deja și-a găsit, pentru că prea e vehement și prea mă face să cred că exact asta are de gând să facă. Adică nu mai pare o simplă vorbă aruncată în vânt.
Problema este că dacă se ajunge la divorț, tot ce am consturit noi împreună rămâne la el. Pentru că totul e pe numele părinților lui. Apartamentul în care locuim l-am cumpărat împreună, însă e pe numele părinților lui. Știu că nu ar fi trebuit să accept, dar atunci am considerat că nu este niciun fel de problemă. Ei au obținut foarte ușor creditul, însă noi l-am plătit împreună.
Acum chiar mă gândesc ce aș putea face într-o astfel de situație și nu văd nicio rezolvare. Sper, doar să reușesc să-i îndeplinesc dorința cât mai repede și să avem un copil. Atunci, poate lucrurile se vor liniști între noi.
