Nu m-aș fi gândit niciodată că voi ajunge în situația asta. Dintotdeauna am avut relații stabile și eram sigură că o să ajung să am propria familie. Azi, însă, nu mai sunt convinsă de acest lucru. Am 40 de ani și sunt singură, iar cel mai rău mă doare gândul că dorința mea de a deveni mamă nu se va îndeplini niciodată.
Îmi doresc familia mea, dar alături de omul potrivit
Poate mulți dintre voi vă veți grăbi să mă judecați și să spuneți că sunt prea pretențioasă sau că nu am știut să îmi aleg partenerii în viață. Sincer, nu cred că stau lucrurile așa. De fiecare dată, am ales după cum am simțit și m-am lăsat ghidată de sentimente, fără să am alte interese la persoana respectivă, singura dorință fiind aceea de a construi o relație frumoasă împreună.
Doar că nu se întâmplă niciodată așa cum ne propunem. Sau poate că acele relații pe care le-am avut nu au fost menite să meargă mai departe.
Întotdeauna mi-am dorit să-mi construiesc propriul cămin, însă acest lucru se face în echipă, nicidecum singur. Am ajuns la concluzia că în mare parte eu am tras de relațiile sentimentale pe care le-am avut, în timp ce partenerul respectiv nu a avut poate același obiectiv ca și mine.
Am încercat mereu să îmi aleg parteneri serioși, cu principii asemănătoare, însă cu toate astea relația nu a avut sorți de izbândă.
Am avut relații serioase, dar nu am găsit-o încă pe cea potrivită mie
De Mircea, ultimul meu iubit, m-am despărțit vara trecută, după trei ani petrecuți împreună. Am avut o discuție serioasă, iar el mi-a spus că nu se vede tată și că nu își dorește să se recăsătorească, având în vedere că a trecut printr-un divorț dureros.
I-am înțeles suferința care l-a marcat, dar mă așteptam să facă diferența și să vadă că alături de mine își poate construi o familie. El era însă prea închis în trăirile sale și nu părea disponibil să renunțe la ideile pe care le avea, motiv pentru care am decis de comun acord să mergem pe drumuri separate.
Sebi, un alt fost iubit, mi-a mărturisit că se simte atras de mine, că îi place faptul că poate să vorbească pe orice subiect cu mine, însă nu se simte pregătit pentru a deveni tată. Mi-a spus că a crescut într-o familie cu părinți divorțați, care nu au știut să gestioneze situația, și că nu vrea vrea să repete aceleași greșeli. Cine știe, poate nu era momentul pentru el sau poate nu eram eu persoana potrivită cu care să aibă o familie, ideea este că lucrurile între noi nu au funcționat.
Am 40 de ani și sunt singură. Îmi doresc enorm să am un copil
Și chiar dacă nu mi-au stricat perioadele în care am fost singură, chiar dacă poate nu am suferit mari decepții în dragoste ca alte femei, tot nu am ajuns să îmi văd visul împlinit. Îmi doresc enorm să devin mamă, chiar vreau să ajung să am un copil în această viață, simt că m-ar împlini pe toate planurile. Dar am 40 de ani și sunt singură și, cu toate că încerc să nu fiu pesimistă, nu știu cum se vor aranja lucrurile pentru mine pe viitor.
Deși am încercat să cunosc oameni și să dau șanse, îmi dau seama că trăim într-o lume agitată, în care mulți fug de responsabilități sau simt că nu s-ar descurca dacă ar ajunge în situația de a avea un copil. Îmi imaginez că nu e deloc ușor, dar cu toate astea nu vreau să îmi abandonez visul.
