Sunt căsătorită cu Sergiu de doi ani și jumătate. Inițial am locuit singuri, cu chirie, dar mama lui a insistat să ne mutăm la ea, pentru că e singură și începe să se simtă bătrână (deși nu e). Ce mai, ne-a șantajat emoțional să venim să stăm cu ea. Oricum, ne gândeam că o să avem copii și ne va prinde bine ajutorul ei, așa că am acceptat. Numai că după un timp, am aflat un secret rușinos din trecutul soacrei mele.
Nu știu dacă Sergiu a știut vreodată. Presupun că a ținut bine ascunsă ocupația pe care o avea când era el mic.
Tatăl lui Sergiu a plecat când el nu avea nici un an. Acum, după mai bine de 26 de ani de la eveniment, mama lui vorbește cu îngăduință despre el și spune că nu a reușit să facă față statutului de tată. Că erau prea multe responsabilități, pentru care el nu era pregătit. Nu mai e supărată pe el, dar recunoaște că i-a produs foarte multă suferință.
Ea nu lucra atunci, primea doar ajutorul de la stat, iar părinții ei nu aveau condiții prea bune pentru a o ajuta. Așa că s-a trezit la 23 de ani, mama singură, fără venituri și fără niciun ajutor de nicăieri. Trebuie să fi fost o situație disperată, așa că nu mă mir că a apelat la asta.
Era contabilă de meserie, dar în perioada aceea de după revoluție, economia era la fel de efervescentă ca și viața politică. Dacă nu țineai pasul cu noutățile în contabilitate, nu puteai practica meseria. Iar ea renunțase la job când s-a căsătorit. Astfel, după câțiva ani de pauză, nu a reușit să-și găsească nimic în domeniul ei.
Am aflat un secret rușinos din trecutul soacrei mele
Acum, ca mamă singură, nici nu putea să meargă la serviciu, decât în anumite condiții. Așa că soacra mea, curând după plecarea lui, abia mai reușea să-și plătească taxele și chiria, iar de mâncat, povestește acum, suferea de foame de multe ori, doar ca să-i poată asigura hrana celui mic. Poate tocmai de aceea, Sergiu are un respect profund pentru mama lui.
Acum, ea povestește foarte relaxată despre toate acestea. Dar ea vorbește doar cum a reușit să-și reia munca de contabilă, fără să amintească vreodată de unde a făcut rost de bani pentru a-și reface cursurile și a se updata la noutățile ce apăruseră în timpul în care ea nu a lucrat. ori pentru a plăti chiria în acei câțiva ani fără venituri.
Aceasta este o perioadă de vreo trei ani despre care ea nu vorbește niciodată. Însă eu am aflat un secret rușinos din trecutul soacrei mele.
Căutând, într-o zi, printre lucrurile vechi dintr-un șifonier, am găsit un set de scrisori legate cu o panglică albă, îngălbenită de vreme. Îmi pare rău, dar am fost curioasă, am desfăcut pachetul și am început să le citesc. Erau corespondențe ale ei cu diferite persoane, iubiți din tinerețe, dar câteva mi-au atras atenția în mod deosebit. Erau datate după 1995, anul nașterii lu Sergiu. Erau de prin ’96 și ’97 și semnate de bărbați diferiți.
Culmea este că nu veneau din alt oraș, ci chiar din orașul nostru. Asta m-a pus și mai mult pe gânduri. Așa că le-am citit și am descoperit ceva ce nu credeam vreodată că e posibil. Soacra mea întreținea relații intime cu ei, pentru bani. Era un gen de escortă, sau nu știu cum se numeau la vremea aceea. Primul îi spunea cât de bine s-a simțit cu ea și că vrea să o mai vadă. Că dacă vrea, îi poate oferi chiar mai mult pentru partida de amor și că o așteaptă din nou, apoi i-a spus exact în ce dată și la ce oră. Am aflat că le-a interzis să o sune sau să o contacteze altfel, decât în scris.
Mă tem să nu afle că i-am descoperit secretul
Alte scrisori nu aveau nici măcar ștampila poștei, deci înțeleg că erau puse direct în cutia ei poștală. Primea doar data și ora la care era așteptată. Bănuiesc că aveau un loc stabilit, pentru că locul nu era menționat.
Am citit scrisorile, după care le-am împachetat cum au fost și le-am pus exact unde le-am găsit. Am pus toate lucrurile peste ele, ca să nu se prindă că am umblat pe acolo. Știu că nu e frumos, dar am crezut că voi găsi niște scrisori de dragoste emoționante, nu m-am gândit niciodată că voi găsi așa ceva.
Acum, tot timpul am impresia că se uită ciudat la mine și mă tem că a înțeles că am văzut scrisorile. Sau poate doar mă simt eu vinovată. Nu știu dacă să-i spun lui Sergiu ceva sau nu. Mă tem să îi spun, ca nu cumva să-și schimbe părerea despre ea. Deși eu, personal, nu mi-am schimbat cu nimic părerea despre soacra mea.
Cred că nu a făcut nimic greșit
Cred că la momentul acela a făcut tot ce a trebuit ca să-și crească fiul, să-i ofere tot ce putea ea și să-și poată reface cursurile și să își reia munca. Dacă asta a însemnat să se culce cu unii bărbați pentru bani, a lăsat principiile la o parte și a făcut ceea ce a trebuit. Viața nu e întotdeauna doar despre principii. Uneori trebuie să-ți refaci lista priorităților și a valorilor.
Iar Sergiu nu a dus niciodată lipsă de nimic, nici de afecțiune, nici de bunuri materiale. A reușit să cumpere apartamentul în care locuim acum cu toții și să-l aranjeze foarte frumos, pentru vremea aceea.
Dar nu știu dacă Sergiu ar avea aceeași părere, dacă ar afla. Și nu știu cât de mult ar deranja-o pe ea, dacă ar ști că am aflat un secret rușinos din trecutul soacrei ele.
