Despărțirea în silabe a cuvintelor este ceva ce se învață în primii ani de școală. Cu toate că gramatica limbii române are reguli clare în acest sens, există și multe excepții, cuvinte care ne pot pune în dificultate sau cuvinte care nu se despart în silabe deloc. Care sunt acestea și ce reguli se aplică atunci când vine vorba despre despărțirea în silabe.
Cele mai importante reguli ale despărțirii în silabe
Silabisirea poate fi o provocare chiar și după ce am trecut de anii de școală. Motivul pentru care unele cuvinte ne pot pune probleme are legătură cu regulile care trebuie să fie respectate. Acestea țin atât de morfologie, cât și de fonetică, dar nu se aplică întotdeauna la fel. Chiar dacă pare că toate cuvintele s-ar încadra în setul de reguli din cărțile de gramatică, unele dintre ele reprezintă excepții.
Citește și: Ce sunt omonimele. În câte categorii se împart acestea și cum le identifici
Iată care sunt principalele norme ale despărțirii în silabe:
- Dacă sunt două vocale alăturate, despărțirea în silabe se face între ele. Exemple: po-lu-a-re, a-er, fi-in-ță.
- Dacă avem vocală + semivocală + vocală, despărțirea în silabe se face după prima vocală. Exemple: ro-uă, do-uă, le-oai-că.
- Dacă avem vocală + două semivocale, despărțirea se face tot după vocală. Exemplu: cre-ioa-ne.
- Dacă avem vocală + semivocală + consoană, despărțirea se face după semivocală. Exemple: pâi-ne, mâi-ne, doi-nă.
- Dacă avem vocală + consoană + vocală, consoana trece la a doua silabă. Exemple: a-pă, ca-să, ra-ză.
- Dacă avem două consoane între vocale, despărțirea se face, de obicei, între cele două consoane. Exemple: mun-te, om-le-tă, un-ghi-e.
- Nu se separă cele două consoane în cazul în care prima este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua este l sau r. În acest caz, ambele trec la a doua silabă. Exemple: ma-crou, co-dru, a-tlet.
- Dacă avem trei sau patru consoane consecutive, despărțirea se face, de regulă, după prima. Exemple: cin-ste, as-pru, vâr-stă, con-struc-ți-e, mon-stru.
Citește și: Cuvintele din limba română cel mai greu de pronunțat. Nu poți să le rostești nici din 5 încercări
Cuvinte care nu se despart în silabe
Pentru a putea fi despărțite în silabe, cuvintele trebuie să iabă cel puțin două vocale. Cuvintele scurte, care au o singură vocală, nu se pot despărți și se numesc monosilabice. Câteva exemple în acest sens sunt: om, da, nu, soț, roi, ceas, mic, moș, leu, noi, rai, puț, pat, tir, chit, raft, marți, lupi etc.
De asemenea, nu se despart în silabe cuvintele care reprezintă abrevieri sau acronime. Indiferent câte vocale ar avea, aceste trebuie să fie luate ca atare. Exemple de astfel de cuvinte: ONU, NATO, UNESCO, UNICEF, DIICOT, ANAF (acronime) și: a.c, etc, ș.a.m.d., d.p.d.v., î.Hr. (abrevieri).
Citește și: Tipuri de rimă. Ce este rima, de câte feluri este și cum se face deosebirea
Cuvintele cu cratimă și substantivele proprii
O altă regulă ce trebuie respectată este că nu se despart în silabe numele proprii. Dacă ajungem la capăt de rând cu scrierea și urmează un nume de persoană sau de localitate, evităm să îl despărțim în silabe și trecem pe rândul următor. Un alt aspect de care trebuie să ținem cont este că, atunci când despărțin în silabe, la capăt de rând trebuie să fie o silabă formată din cel puțin două litere. Nu vom despărți, așadar, cuvinte precum a-er, ci le vom scrie pe un rând nou.
O categorie aparte de cuvinte sunt cele cu cratimă. Acestea nu se despart în silabe, deoarece cratima se poate confunda cu liniuța ce separă silabele. Evităm să silabisim cuvinte precum: într-un, dintr-un, printr-un.
