Sunt într-o relație de aproape 15 ani, locuim împreună de aproape 10 ani. Avem un apartament cumpărat împreună și acum ne facem o firmă Cu toate acestea, iubitul meu nu vrea să ne căsătorim. Îmi spune mereu că nu și-ar vedea viața fără mine, dar nu își dorește copii. Și mă amenință că dacă nu mă protejez ca să nu rămân însărcinată, mă părăsește.
Suntem împreună de 15 ani
Ce mi se pare ciudat e că nu-i vreun copil răzgâiat, răsfățat, egoist, care să pretindă toată atenția mea. Din contră, este un om foarte independent și stăpân pe el. E cald, iubitor, altruist, e un om bun ca pâinea caldă. Știu și că mă iubește enorm. Totuși, nu vrea să aibă copii și nu vrea să se căsătorească.
M-am tot gândit că poate nu e pregătit încă să avem un copil. Am zis că o să am răbdare cu el până se va mai maturiza. Problema este că au am ajuns la 36 de ani, iar el la 40. Eu nu știu dacă mai pot aștepta mult până se va hotărî el. Poate nu va fi niciodată pregătit pentru asta. Eu nu țin neapărat să mă căsătoresc, doar ca să fiu „la casa mea”, pentru că „la casa mea” sunt și cu el, și fără el. Deși, după 15 ani împreună, viața mea se învârte în mare parte în jurul lui. Dar dacă m-ar părăsi, eu am casa părinților mei, care e nelocuită și unde pot să mă mut oricând. Am renovat-o, am amenajat-o să o dau în chirie, dar până la urmă e tot goală.
Iubitul meu nu vrea să ne căsătorim sau să avem copii
Acum, problema este că eu nu mai am răbdare cu el. Nu vreau să ajung o bătrână singură, care ține 12 pisici și care îi sperie pe copii. Cel puțin atâta vreme cât știu că sunt sănătoasă și pot avea copii, nu văd de ce nu aș avea unul. La urma urmei, nu cred că este o misiune mai importantă pe planeta asta, decât aceea de a da viață și de a educa un copil, de a-l pregăti să ajungă un adult demn și vertical.
Da, știu, el are sechele de la divorțul părinților lui. Mi-a spus asta, mi-a spus că el a avut nevoie de psiholog după despărțirea lor. Avea 15 ani și nu reușea să-și înțeleagă prea bine emoțiile. A fost furios pe mama lui, apoi pe tatăl lui, apoi pe el. La urma urmei, era furios pe totă lumea. Dar explicația era că se simțea vinovat și nu înțelegea asta. După ani de terapie a reușit să înțeleagă, dar el atunci și-a jurat că nu va face niciodată asta unui copil. Nu-l va părăsi, nu va divorța. Și ca să nu se trezească vreodată în situația asta, a decis să nu se căsătorească și să nu aibă copii.
Eu am tot sperat că după ce vor trece mai mulți ani va învăța să aibă din nou încredere. Dar se pare că nu am reușit să-l conving.
Știu că nu ar fi corect din partea mea, dar am de gând să renunț la anticoncepționale, fără să-i spun. Apoi, când voi fi însărcnată, dacă va decide să plece, asta este. Mi-aș asuma să cresc singură un copil. Dar, dacă va rămâne, va afla că nu toate femeile sunt rele și că unele sunt chiar statornice. Va învăța să aibă încredere în oameni și în el.
